Sunt situații în care rămân fără cuvinte, sau mult prea puține. Nu știu ce să zic și nu știu dacă îmi doresc să spun ceva.
Rămân tăcută în timp ce două lacrimi se joacă inconștiente pe fața mult prea tristă.
Zâmbetul fabricat nu ajută la nimic, cu atât mai dureros e sentimentul că persoana pentru care am încercat acel zâmbet e departe, mult prea departe. Nu pot să fac nimic, mă lupți cu o durere surdă, care ucide suflete, dar formează caractere. Oamenii se schimbă în timp, dar parcă prea mult și prea neașteptat. Îmi iubesc familia mai mult ca orice, dar din păcate le-o spun atât de rar... Sunt ai mei și îmi sunt tare dragi. Îi am doar pe ei, ei sunt comoara mea și datorită lor zâmbesc. Fericirea mea e să îi știu fericiți pe ei, e cel mai drag sentiment.
Când intervine prostia, e debusolant și trist. E dezamăgitor, dar e real. Azi Ninette a fost tristă. Și indirect a fost poate și vina mea... Faptul că familia mea a fost rănită, din exterior poate fără intenție, e greu de acceptat. Și puțin probabil că voi uita ușor, în timp - probabil totul o să se reducă la o amintire, dar în seara asta ... e mult prea frustrant.
Nu îmi plac amenințările, și nici avertizările și cu atât mai puțin datele limită impuse atât de sec (ori/ori!!!). Prefer unul din ”ori” inevitabil, m-am obișnuit cu criticile nefondate, cu acele comentarii acide dar fară nici o bază reală, m-am obișnuit cu rudele mele și tot ce înseamnă asta. Dar cu fiecare comentariu răutăcios și situatie ciudată, mă simt mai legată de ai mei, nimic nu mă poate face să îmi iubesc mai puțin familia, din contra, e ceva acolo care mă îmi dă putere și mă face să fiu mândră de ei.
asa este...oamenii in timp se mai schimba ,dar cel mai dureros cand schimbarea e drastica si rapida.dar asta e viata... tot ce conteaza cel mai mult e sa fim tari, sa mergem mai departe si sa nu lasam micile rautati ale celor din jur sa ne afecteze atat de mult.macar sa nu lasam sa se vada asta...si cu capul sus sa mergem mai departe.
RăspundețiȘtergereCapul sus și privirea dreaptă;)
RăspundețiȘtergereMăcar să nu lăsăm să se vadă asta ... , Nicu:), de multe ori preferăm să ne mințim singuri că totul e bine, dar uneori trebuie să ne jucăm cu mintea celorlalți;)