Colț de rai :)

     Nu merg prea des la Biserică dar atunci când o fac plec acasă cu un zâmbet sincer dar și cu o mulțime de lucruri care mă pun pe gânduri. Cred că cel mai important lucru e că am preoți deosebiți în parohia mea și îmi place modul lor de a discuta, de a vorbi, de a explica, de a se face înțeleși iar eu îi înțeleg!
    Astăzi, cică ar fi ziua dedicată femeilor, în special mamelor, un altfel de 8Martie, asta conform scrierilor religioase. Preotul a avut un "cuvânt" mai mult decât emoționant, a vorbit simplu dar atât de profund.
    Mama a fost un „late-motiv”, a fost în centrul atenției, ne-a amintit de ea altfel decât până acum, ne-a făcut să ajungem cu gândurile noastre în cele mai îndepărtate colțuri ale vieții, poate uitate prin „rafturi cu amintiri prafuite!” poate aruncate într-o „cutie veche a sufletului!”
     Mama, primul zâmbet, primele îmbrățișări, primele cuvinte calde și dragi, mama primul gând! De la mama am învățat poate primele rugăciuni, cum să facem semnul Sfintei Cruci, mama ne-a spus primele "povești" religioase.
     Nu știam că Biserica are o asemenea zi dedicate celor mai frumose și sensibile ființe din viața noastră dar poate îmi voi aminti de acum să transmit un gând mamei în această duminică în fiecare an. E o ocazie deosebită pe care nu vreau să o mai ratez! Nu trimit gândurile mele doar în anumite zile dar îmi place la nebunie să găsesc cât mai multe astfel de ocazii și să le transformîn zile seciale! :)

Soapte de dor

In ziua in care alerg printre ganduri, franturi de vise si soapte de dor privesc cu ochi de copil si adult in urma anilor trecuti de mult; a mai venit un an, o alta zi si eu parca raman fara cuvinte cand trebuie sa ii urez acel atat de simplu si traditional "La multi ani!" singurei fiinte careia ii datorez viata mea: mama. De ce e atat de complicat sa vorbim despre oamenii dragi si sa le transmitem ceea ce simtim?! Hm, putin probabil sa gasesc raspuns la intrebarea asta, mai ales in aceasta zi... Dupa Dumnezeu nu iubesc pe nimieni la fel de mult ca pe mama, nu mai stiu cui apartin aceste cuvinte dar imi place sa le folosesc ori de cate ori am ocazia ...

Cateva vise firave ca petalele sensibile ale florilor

Iasi, un oras pentru care inca nu mi-am definit sentimentele, pe care il iubesc intr-un mod misterios, unde traiesc fiecare clipa la intensitate maxima (pentru ca stau atat de putin!!!), unde exista traiti contradictorii, dar o multime de lucruri frumoase care ma leaga de acest oras pe care mie imi place sa il numesc "muzeu in aer liber", multi il critica, dar sunt multi mai multi cei care il iubesc, sunt persoane care - la fel ca mine - inca nu stiu cu exactitate ce simt pentru acest oras...

• Zilele astea am trecut cateva ore prin Iasi, ca o umbra, ca o pasare, ca un vant caldut de primavara, si, chair mi-a placut. A fost frumos! Am prins cateva ore minunate (in doua zile diferite), un timp superb, oameni prietenosi, activitati noi si atmosfera relaxata desi incarcata de seriozitate. Am revazut Iasi-ul prin ochi de copaci infloriti, prin cateva vise firave ca petalele sensibile ale florilor, prin firele de praf starnse pe papuci (in urma practicii pe teren!!!).
• Au fost ore frumoase, minute dragi (intalnitea cu Ank), povesti aduse la viata din "cutiuta cu amintiri" (impreuna cu Miha'), dar peste toate astea se asterne regretul ca nu m-am sincronizat nici acum cu And (nici nu stiu cand o sa o mai facem!!!) si ca Rox umbla hai'hui (desi are circumstante atenuante!!!), desi cu siguranta i-ar fi placut mult atmosfera din aceste zile. Imi este tare dor de fetele mele, de lucrurile care le avem in comun, de clipele frumoase si nostalgiile care ne leaga...
• Zilele de miercuri si inghetata lui Rox, desene animate si puzzle, soare fierbinte si aer imbacsit de praf, copii inocenti ... Zilele superbe, experiente unice finalizate insa intr-un mod propriu de un "trio" nebunesc si un asistent social care in final a facut exces de zel (pana la urma nici nu stiu cine a iesit in castig, mai stie cineva?!?) Nu sunt doar amintiri prafuite dintr-o "lada cu zestre", sunt experiente si trairi dragi, sunt clipe reamintite cu nostalgie, sunt franturi din viata ... Iar astea sunt cateva din motivele pentru care iubesc Iasi-ul!!!
• Incep sa redescopar cate ceva din ce imi palce si ma leaga de acest oras, desi nimic nu mai e cum a fost, iar oamenii mei nu mai sunt prin preajma mea, descopar altii noi, dar imi e tare dor de fetele mele!!!

Nu pot sa inteleg

In fata acestor tragedii ar trebui sa ne punem semne de intrebare, sa nu ne mai plangem de nimicurile din viata ... Imi vine greu sa ii inteleg pe cei carora le place sa se chinuie singuri, care sunt mereu tristi si deprimati, care uita sa zambeasca si sa se bucure de lucrurile pe care le au langa ei (chiar sunt persoane care sa aiba standarde atat de inalte incat sa nu ii multumeasca nimic, sa nu aiba motive niciodata de fericire???) Pare un pic ciudat ca sunt din ce in ce mai multi oameni care nici macar in zilele de sarbatori nu gasesc motive de fericire. Doar fete incruntate, doar cuvinte seci, doar priviri reci ... Voi intelegeti oamenii astia???!!! Incerc uneori sa caut scuze in numele acestor oameni, dar tot ce reusesc sa fac e sa fiu si mai dezamagita de mentalitatea acestora ( in aceasta lume mai exista si psihologi, nu trebuie sa fim toti din jur stresati de niste asa numite "probleme" doar pentru ca altii considera ca le au!!!)

Toti avem probleme, tuturor ne este greu, dar parca nu in fiecare zi si nu mereu ...

Ganduri pentru drama Poloniei ...

Doar ganduri ... Spre singurul polonez pe care l-am intalnit pana acum s-a intreptat primul gand ... Sunt putine cuvinte care pot exprima drama pe care o traiesc locuitorii Poloniei, sunt prea putine lucruri care mai conteaza acum, sunt atat de neansemnate toate faptele, sunt atat de dureroase toate lacrimile ... Nimic nu mai poate readuce la viata multimea de oameni disparuti atat de frustrant, nimic nu mai conteaza acum pentru ei ... Totul este doar istorie si statistici. Si totusi, ironia sortii, atat de multe intrebari fara raspuns, atat de multe anchete, atata agitatie ... Raman flori si lumanari aprinse, lacrimi, ganduri ... Poate in fata acestor tragedii ar trebui sa ne punem semne de intrebare, sa nu ne mai plangem de nimicurile din viata ...

Scrisoarea la Sărbătoarea Învierii Domnului

Nu stiu cati dintre voi ati fost in seara de Inviere la Biserica si cati dintre voi ati fost atenti si la ce a vorbit preotul. Din multimea informatiilor mie mi-a placut mult Scrisoarea pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului (de subliniat este faptul fiecare Mitropolie are o scrisoare proprie trimisa spre toate Bisericile aflate in subordinea ei).

• " ... de ce, oare, creștinul este chemat să cunoască, să trăiască și să mărturisească cu atâta intensitate adevărul Învierii lui Hristos? De ce sunt atâtea persoane în fața sfintelor biserici în această noapte de Paști? De ce, oare, atâta lumină, atâta bucurie, atâta pace?Răspunsul, iubiți credincioși, este dat de dorul omului după Dumnezeu, de setea omului după lumină, de foamea omului după viața veșnică. Într-adevăr, dorul de Dumnezeu, setea de înviere, foamea de eternitate sunt stări lăuntrice pe care, în mod real, numai Învierea lui Hristos le poate împlini ... "
• " ... de-a lungul timpului, frământările oamenilor au fost legate în special de lipsurile materiale, de lipsa libertății, de lipsa accesului la educație și sănătate. În vremurile noastre, neliniștea omului cuprinde mai degrabă drame lăuntrice cu impact puternic asupra vieții. Semnul distinctiv al generației secolului XXI este alcătuit dintr-un tablou în care de multe ori domină neliniștea sufletului, disperarea tot mai des întâlnită, orgoliile tot mai mari, dorința de a domina pe celălalt. Se constată o extindere a pustiului lăuntric, a golului sufletesc, a abisului înstrăinării omului de om și de Dumnezeu. Omul de azi este supus unei presiuni uriașe din partea mândriei luciferice, prin care puterile întunericului și duhurile răutății pun stăpânire pe spații tot mai extinse ale ființei lui. Căderea lui Adam cuprinde tot mai multe suflete în tragedia propriei căderi. Aceasta se manifestă prin deznădejde și mulțimea chinurilor care o însoțesc, prin tristețea nesfârșită a singurătății, prin uscăciunea sufletului datorată pierderii sensului adevărat al vieții. Neputința de a se ruga, incapacitatea de a se cunoaște așa cum este în realitate, adică așa cum este cunoscut de Dumnezeu, vădita lipsă de preocupare pentru mântuire, absența oricărui reper de normalitate întregesc deruta omului zilelor noastre ..."
• Cateva idei care mie chiar mi-au placut, daca va intereseaza scrisoarea completa, stiti unde o gasiti...

Hristos a Înviat!

Lumina Sfântă a Invierii să îți aducă un strop de credință, o raza de speranță, sănătate și o mulțime de zâmbete. Hristos a Înviat!!!

Pastreaza în inima ta Lumina Învierii iar aceasta să te călăuzească spre toate lucrurile frumoase și plăcute lui Dumnezeu.

Să ai Un Paște Fericit alături de cei dragi, cu multă căldură și speranța unui viitor mai bun.

O portie de credinta...

Daca tot este Vinerea Mare o portie de credinta este, cred, binevenita.

Asculta mai multe audio DiverseBookmark

Sa ascultati, in fundal macar, aceasta melodie sfanta care sa va aduca un strop de credinta in suflet in acest inceput de luna si intr-o asemenea zi.