Nu merg prea des la Biserică dar atunci când o fac plec acasă cu un zâmbet sincer dar și cu o mulțime de lucruri care mă pun pe gânduri. Cred că cel mai important lucru e că am preoți deosebiți în parohia mea și îmi place modul lor de a discuta, de a vorbi, de a explica, de a se face înțeleși iar eu îi înțeleg!
Astăzi, cică ar fi ziua dedicată femeilor, în special mamelor, un altfel de 8Martie, asta conform scrierilor religioase. Preotul a avut un "cuvânt" mai mult decât emoționant, a vorbit simplu dar atât de profund.
Mama a fost un „late-motiv”, a fost în centrul atenției, ne-a amintit de ea altfel decât până acum, ne-a făcut să ajungem cu gândurile noastre în cele mai îndepărtate colțuri ale vieții, poate uitate prin „rafturi cu amintiri prafuite!” poate aruncate într-o „cutie veche a sufletului!”
Mama, primul zâmbet, primele îmbrățișări, primele cuvinte calde și dragi, mama primul gând!
De la mama am învățat poate primele rugăciuni, cum să facem semnul Sfintei Cruci, mama ne-a spus primele "povești" religioase.
Nu știam că Biserica are o asemenea zi dedicate celor mai frumose și sensibile ființe din viața noastră dar poate îmi voi aminti de acum să transmit un gând mamei în această duminică în fiecare an. E o ocazie deosebită pe care nu vreau să o mai ratez! Nu trimit gândurile mele doar în anumite zile dar îmi place la nebunie să găsesc cât mai multe astfel de ocazii și să le transformîn zile seciale! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)