Ninge ...

Un gând de iarnă - Adrian Păunescu

Când primele ninsori or să se cearnă,

Atunci va fi mai greu de cei plecați,

Atunci să cânți peste al vieții zaț,

Atunci să-ti fluturi brațul peste iarnă.

• Prin lume numai oameni de zăpadă,

Un foc din vatra stânilor să smulgi,

Și, cu puterea disperării dulci,

Să-l lași deasupra spațiului să cadă.

• Se vor așterne între noi vecernii,

Din clopote cadea-vor chiciuri mari,

Atunci visez, frumosă, să apari

La marile instante ale iernii.

• Și-apoi să ningă mult ca-n frații Grimm,

Și sub zăpezi de bronz să ne iubim.