Toamna asta are un farmec unic, emoții și mult mister. Imi place toamna aceasta pentru că învăț să visez iar printre lacrimi, am iar valize cu planuri, în fiecare frunză arămie văd un început, în fiecare adiere de vânt o nouă speranță. Și ziua norii pufoși par altfel, și soarele. Luna și stelele tremură zgribulite într-o noapte rece, puțin haotică dar plină de prea multe înțelesuri. Un câine latră răgușit... Eu beau un ceai și vizez la povești!
- Întâlnirea prelungită cu Ninette, îmi aduce liniste în suflet, speranță și multă căldură. Nu știu să o arăt prin fapte și nici în cuvinte dar mă bucur de aceste clipe cât pot de mult, extrag ce e mai frumos din toate aceste momente pe care le-am așteptat de atât timp. Momente - care știu că sunt scurte iar acesta este și motivl pentru care profit de tot ceea ce e mai frumos ascuns în spatele acestor zile de poveste, desenate stângaci și cu emoție în suflet. Zilele sunt creionate simplu și îmi place că am regăsit bucuria de a râde împreună cu Ninette amuzându-ne din te miri ce, îmi place că e acasă și îmi place mult că se întâmplă des să vorbim aceeași limbă: limbaă a cărui cod e ușor de descifrat dar cam greu de înteles. Îmi place toamna asta cu miros de vechi și nou, cu speranțe și regrete, cu vise și drumuri noi, și mai ales cu drumuri noi ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)