Al doilea început

L-am descoperit atât de firesc și natural pe Victor Pițurcă într-o lume aglomerată a fotbalului, încât nici nu îmi mai amintesc cu exactitate momentul dar indiferent de ceea ce s-a zis despre el, a contat enorm de puțin pentru mine, pentru că am luat-o de bună că e un om puternic, serios, care pune pasiune în ceea ce face și e un orgolios de clasă. Îmi place felul lui de a fi și îl apreciez pentru asta. A fost pe la Steaua, pe la Națională, a revenit la Steaua anul ăsta și toate speranțele mele odată cu el. Nu a fost sa fie ... și a plecat.

Încă mai suspinam dupa el când în Ghencea a venit Ilie Dumitrescu, nu știu, nu mi-a inspirat încredere pentru că îl știu că fiind un om mult prea sensibil pentru jungla fotbalului românesc. A plecat mai repede decât credeam (vorbeam cu un bun amic că nu îl văd pe Dumitrescu ajungând la finalul turului, dar iar el susține că Ilie e un antrenor bun, valoros și o să ajungă să câștige campionatul, nu mă pricep eu prea mult la fotbal - în comparație cu alții!!!) iar pe mine m-a încercat o ușoară senzație de regret, pentru că îmi pare răucă Dumi a plecat... Nu mă așteptam să cedeze atât de ușor deși poate nu se aștepta să fie contestat, presiunea rezultatelor însă și-a zis cuvântul.

Edi Iordanescu?! Nici nu îl cunoșteam bine dar ... a fost antrenor la Steaua, însă nu am rămas dezamăgită.

Revenirea lui Marius Lăcătuș m-a înfierbântat, a făcut ca sângele să îmi alerge mai repede prin vene iar, m-a făcut să sper și să visez din nou... E un nou început. Al patrulea pentru Steaua în acest sezon, pentru mine al doilea. Am suspinat după Pițurcă și mă bucur pentru venirea lui Lăcătuș. Sper să aibă măcar un pic de liniște și puțin noroc, momente de inspirație și câteva clipe magice care să rămână memorate în pagini ale istoriei fotbalistie și într-o inima roș - albastră.