Până atunci visez

Mi-ar fi plăcut să știu să cânt la chitară sau să mă joc cu clapele pianului, mi-ar fi plăcut să mă pierd în lumea fascinantă a instrumentelor muzicale și să evadez acolo cât de des posibil. Am o chitara veche, are o coarda sau două, nu m-am impiedicat incă de vreun magazin de unde să le pot cumpara și pe cele lipsă și uite așa uit frecvent de chitara prăfuita și îmbătrânită de timp, scăpata prin miracol din mâinile mamei - care se pregăteau să o facă istorie cu vreo doi ani în urmă. Cât despre un pian, nu cred că voi avea ocazia să fiu in preajma unuia prea curand și tocmai de aceea visez la momentul in care voi fi la casa mea, voi avea un univers al meu format din ce vreau și ce îmi place. Până atunci visez la diminețile în care soțul o să îmi citească poezii în timp ce pregătesc micul dejun și la serile în care același soț o să îmi facă mofturile cântând la pian atunci când eu voi spăla vasele dupa cină ...