Ma bucur cu atat de putin!
Am in suflet o senzatie de liniste, de eliberare, o descatusate emotionala dintr-o situatie nesigura, putin atipica, putin debusolanta
.
Mai am o saptamana de restante in care mai pot salva ceva dintr-un an tampitel, un an anormal de libertin de care insa nu am stiut sa profit.
Poate e de vina ploaia care continua sa se reverse peste tinutul meu drag imbracat in haine cenusii din care soarele zambeste mai timid decat mine. 
Nu stiu, sunt poate stari firesti de relaxare imbinate perfect cu agitatia necunoscutului, cu dorinta de a nu o da iar in bara cu speraanta intr-un final pozitiv. Oricare ar fi asteptarile mele, dupa inca o saptamana se mai incheie oficial un sezon se scoala, inca un episod, inca o etapa. 
Stiu ca o sa am o saptamana infernala, 
dar cu inconstienta mea cunoscuta nu realizez inca riscurile unui esec. Tot ce stiu e ca sunt obosita, o oboseala pe care nu am mai resimtit-o de mult atat de puternica si infiorator de ingrijoratoare. Dupa inca o saptamana intru oficial in vacanta, si pot sterge o grija pentru cateva saptamani de pe lista mea, raman celelalte, dar macar e anulata una. Vreau sa imi refac programul, vreau sa ma regasesc prin noptile de vara, diminetile mati
nale si rasarituri de soare, sa alerg prin roua diminetii si sa stau tarziu in noapte si sa admir natura; nu mai vreau atat de mult pc si interminabile nopti de lucru la proiecte, nu mai vreau nici muzica di
n casti si nici ingrijorarea din subconstientul meu. Vreau racoarea noptii de vara dupa canicula zilei, vreau ploile furtunoase de vara si soarele stralucind puternic dupa, vreau curcubeele si zambetul copilaresc, vreau sa redescopar pentru ceva timp macar copilul din mine pierdut acum intr-o lume necunoscuta, vreau sa ma alint singura cu mine, vreau sa invat sa redescopar micile bucurii ale mele, vreau sa ma redescopar ... Am o vara sa pot reusi asta, am saptamani intregi in care
imi pot implini visele pentru ca acum orice ar fi ma bucur cu
atat de putin ...
.
Mai am o saptamana de restante in care mai pot salva ceva dintr-un an tampitel, un an anormal de libertin de care insa nu am stiut sa profit.
Nu stiu, sunt poate stari firesti de relaxare imbinate perfect cu agitatia necunoscutului, cu dorinta de a nu o da iar in bara cu speraanta intr-un final pozitiv. Oricare ar fi asteptarile mele, dupa inca o saptamana se mai incheie oficial un sezon se scoala, inca un episod, inca o etapa. 
dar cu inconstienta mea cunoscuta nu realizez inca riscurile unui esec. Tot ce stiu e ca sunt obosita, o oboseala pe care nu am mai resimtit-o de mult atat de puternica si infiorator de ingrijoratoare. Dupa inca o saptamana intru oficial in vacanta, si pot sterge o grija pentru cateva saptamani de pe lista mea, raman celelalte, dar macar e anulata una. Vreau sa imi refac programul, vreau sa ma regasesc prin noptile de vara, diminetile mati
nale si rasarituri de soare, sa alerg prin roua diminetii si sa stau tarziu in noapte si sa admir natura; nu mai vreau atat de mult pc si interminabile nopti de lucru la proiecte, nu mai vreau nici muzica di
n casti si nici ingrijorarea din subconstientul meu. Vreau racoarea noptii de vara dupa canicula zilei, vreau ploile furtunoase de vara si soarele stralucind puternic dupa, vreau curcubeele si zambetul copilaresc, vreau sa redescopar pentru ceva timp macar copilul din mine pierdut acum intr-o lume necunoscuta, vreau sa ma alint singura cu mine, vreau sa invat sa redescopar micile bucurii ale mele, vreau sa ma redescopar ... Am o vara sa pot reusi asta, am saptamani intregi in care
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)