Copilarie in culorile curcubeului!

Despre copilaria cu parfum inocent, in culorile curcubeului dintr-un spatiu si timp mirific vorbesc mereu fastacita si ma ratacesc in amintiri pastrate intr-un colt de rai din sufleu. Coltul meu de rai, un loc minunat, colorat si mereu vesel, pictat pe panza vietii mele cu cele mai firave trairi, in cele mai calde tonuri imbinate perfect cu sentimentele mele contradictorii, cu gandurile mele de marire si prabusirile spectaculoase, cu incercarile de a ma ridica doar pentru a ma impiedica din nou. Dar asta cred ca e si farmecul, viata este un joc - ca cele din copilarie, cand e usor sa castigi, dar parca mult mai usor sa pierzi. Cand orice neatentie este taxata de prieteni, cand orice greseala este criticata de coechipieri... Visele copilariei cu atat de multe asteptari, cu framantari si nesiguranta, cu dorinte si crezuri, cu lacrimi si o multime de zambete. Cu genunchi juliti si vanatai ascunse de ochii parintilor... Fugeam, alergam, saream si nu ne mai saturam. Noaptea o foloseam doar ca sa ne refacem fortele, pentru ca ziua sa o luam de la capat. Si era frumos. Si radeam. Zambeam. Stiam sa ne jucam! Era lumea noastra! Si eram noi, intr-o lume atat de speciala, intr-o lume creata de noi doar pentru noi. Eram copii si eram frumosi! Avem amintiri comune, avem vise neralizate, avem sperante inca vii, dar nu mai avem insa timp. Nu mai avem nici legaturi. Nici nu ne mai vedem. Ne intalnim prea rar si prea putin. Ne salutam prin intermnediari. Am uitat de noi, am uitat de tot ce a fost. Impartasim insa aceleasi trairi, aceleasi lacrimi si mici victorii, si infrangerile, si zambetele complice si tot ce e frumos. Nici macar nu mai suntem toti. Ne-am impartit prin locuri straine, dar cel mai dureros e ca s-a ridicat la cer, mult prea devreme, unul din noi ... Alina; raman in urma ta, copil drag, amintirile nostre si frumoasa copilarie unde tu ai fost pionul principal.