E primul lucru din viitor!

Revin, în sfârșit, după o perioadă pe care nici nu știu cum să o definesc. Aiurea ar fi puțin spus, agitată parcă prea mult, a fost ceva diferit, dar îmi plac perioadele astea pentru că mă obligă să trec prin momente de la care nu știu la ce să mă astept și care mă pun față în față cu diferite situații pe care altfel nu le-aș putea experimenta. Sunt adică lucruri noi, iar lucrurile noi mă cam sperie, ce e drept, dar nu mă fac să renunț. E câte puțin din diferite stări, câte puțin din lucruri noi și vechi, câte puțin din trecut și viitor, câte puțin din mine și noi, câte puțin din adevăr și minciunaă, bun și rău, frumos și urât, puțin soare și ploaie, vânt și cer senin, câte puțin din orice. E cel mai sensibil și totodată cel mai puternic lucru. Pare imposibil dar totuși e atât de ușor. E primavară, toamnă și vară. Sunt sentimente contradictorii dar speranțe și vise. Sunt desene în alb și negru dar colorate în roz, e puțin verde, albastru și credință. E tot ce poate fi mai frumos, mai greu și mai sensibil... E tot ce mai rămâne în urma amintirilor, e primul lucru din viitor. E începutul sau sfârșitul meu... Sunt eu, cu toate ale mele! Sunt eu și totuși o parte din fiecare.