miercuri, 20 ianuarie 2010

Zambete nascute din amintiri prafuite de timp...

O seara simpla si obisnuita dar atat de diferita. Nu am mai vorbit de mult pe mess cu o groaza de oameni odata, dar mi-am reamintit ca demult era o obisnuinta sa fac asta, dar timpul a trecut iar eu am ramas la fel de ametita, asta e clar; doar eu pot face gafe, doar eu pot sa incurc raspunsurile, sa creez haos.
Imi place sa vorbesc cu oamenii mei dragi - chiar daca inca doar banalitati; mi-a fost dor sa vorbesc cu omul drag pierdut prin amintiri - despre oameni pierduti prin amintiri; mi-a placut sa fac traducerea in franceza desi habar nu am franceza; mi-au placut scurtle dar atat de importantele convorbiri cu toti ceilalti; mi-a placut sa imi ofer ajutorul voluntar...
Mi-a placut si fuga mea din noapte prin zapada si gerul care mi-a inghetat aproape, si latratul ragusit al cainelui speriat;
Am reusit sa fac mai mult decat aveam planificat si cine stie, noaptea e lunga, poate se mai naste vreo idee geniala!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vreau să-ți știu părerea :)