Iubesc si urasc in acelasi timp un om drag sufletului meu. Imi este dor de tine, de noaptea albastra care ne proteja parca, de lumea noastra asa misterioasa dar atat de draga noua. Imi este tare dor! Vreau sa vina vara, sa ne bucuram de soare, sa fim doar noi doi si doar vantul care sa ne mangaie usor; vreau sa aud soaptele din intuneric, vreau sa ne intelegem din priviri ca mai tarziu doar respiratia noastra sa mai vorbeasca. Sunt atat de multe amintiri pastrate vii in sufletul meu inghetat de dorinta.
Doar tu stii sa transformi o banala seara in una speciala, tu stii sa oferi liniste desi in suflet e furtuna, stii sa readuci soarele de printre nori si sa opresti ploaia de lacrimi doar cu un singur gest. Esti tu, atat de sensibil si totusi atat de dur, atat de cald dar parca de gheata, atat de intelegator dar incapatanat, esti tu, misterul meu din noapte si din zi.
Ma faci sa rad si sa plang, sa urasc intr-un mod straniu desi iubesc atat de mult. Te urasc pentru cuvintele tale atat de pline de inteles, cuvinte care ma fac sa ma amuz la inceput ca mai apoi sa realizez ca ai mereu dreptate. Imi lipsesc momentele in care ma certi ca am gresit, dar tot tu cu mult calm imi explici cand si de ce, si ... ma ierti.
Te urasc intr-un mod tare placut; te urasc ca te iubesc prea mult. Incerc sa ascund toate sentimentele mele pentru tine intr-un cuvant dureros poate, urasc, dar tu stii ca nu e nici macar pe aproape asa.
Imi este dor de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)