Cu un an în urmă, într-o zi de august, mai exact pe 14 august scriam: „o lumânare aprins„ în memoria ta, un zâmbet însoțit de o lacrimă vărsată ... Doamne, cât de mult îmi lipsești! Eu am rămas așa cum mă știi tu și nu promit că voi reuși să mă schimb. Sunt aia mică și încăpățânată pe care tu o cunoști atât de bine. Mi-ar plăcea să te fac mândru de mine, într-o zi, dar tot ce pot promite, este că voi încerca. Nu te visez prea des iar asta mă face să îmi fie și mai dor de tine! Cuvintele sunt doar ca un simbol și nu pot surprinde starea mea și toate gândurile pentru tine.
14 august 2008
La fel ca atunci și acum am surprins prea puțin din tot ce aș fi vrut. Îmi este dor de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)