M-am gândit mult dacă să scriu acum despre asta sau să mai aștept puțin! O să o fac și acum ân linii mari pentru ca mi se pare normal sa aduc mulțumiri după "munca de o noapte" unei persoane foarte energice și mai mereu bine dispusă. O să o creionez în mare, pentru că România are nevoie de astfel de oameni, iar tinerii au nevoie de modele. E o persoana la început de drum, care însă are o experiență bogată, un bagaj solid de cunoștințe, are vise și idei, planuri și dorințe. Este un copil tare bun, un suflet demn de respectul nostru al tuturor.
Este un exemplu nu numai pentru persoanele cu handicap ci mai ales pentru noi toți.
"O persoană cu o dizabilitate este sensibilă, copilăroasă și în același timp matură, în ochi i se citește doar bunătate și afecțiune, iar atunci când te îmbrățișează cu căldură o fac necondiționat. Poți să-i răsplătești cu un zâmbet și cu o vorba bună și deja ai făcut foarte multe pentru ei. Până la urma nu dizabilitatea face pe om!" -asta ca să o și citez.
Câți dintre noi își fac timp pentru ore de voluntariat, proiecte și facultate?! Câți dintre noi ne gândim și la cum i-am putea ajuta pe alții? Câți dintre noi ne dorim să ajutăm persoanele aflate în dificultate? Ei bine, Laura - că despre ea este vorba, le face pe toate astea, deși la rândul ei este o persoană care are nevoie de ajutorul nostru, un sprijin moral, poate mai mult ca orice! Ea nu se plâng, în schimb se consideră norocoasă că poate să se gândească și la ceilalți. Ce ar mai fi de zis?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)