Stres si agitatie...

Zile prea scurte, ore prea putine, timpul parca trece prea repede iar eu nu mai pot tine pasul cu tot ce e in jurul meu; poate e o perioada fireasca, poate e doar rezultatul unei inconstiente din partea mea, poate, poate... Hmm, dar nu vreau sa ma plang pentru ca nu am nici un motiv; e atat de misterios acum totul, atat de frumos, atata stres si agitatie de care insa incerc sa ma detasez... Mereu am incercat sa las senzatia ca sunt relaxata, ca privesc totul in mod firesc desi de cele mai multe ori era contrariul. Ultimile doua zile au fost cu adevarat diferite de cele tarite pana acum; cafea si cola, parfum de tei amestecat cu emotii, o frica fireasca, o agitatie continua, o alta lume... Asta e modul meu de viata care ma reprezinta, mereu contra cronometru, mereu pe picior de plecare, mereu grabita, fara timp de prea multe activitati neplanificate; insa in zilele aste doua a fost aparent la fel, dar diferit. A fost frumos...