Cu două luni și mai bine în urmă, eram la concertul pe care l-am așteptat toată vara, adică mai bine de patru luni. Cu emoțiile specifice de care aminteam și cu alte ocazii, cu nerăbdarea acumulată între timp și cu dorința de a retrăi acel amalgam de sentimente, iată-ne cautând locurile, analizând iar sala, zâmbind. :)
Eram pe punctul de a repeta experiența de la finalul lui mai - acel concert simfonic. Toate stările mele, toate emoțiile erau iar într-o altă galaxie dar din care n-aș mai fi vrut să plec. :)
Mi s-au părut ciudate și răutăcioase comentariile de pe rândul din spatele nostru - n-ai chef de concert, nu te interesează - habar n-ai ce se întâmplă acolo, stai acasă (refuză invitația - că în fond în cazul ăsta despre asta părea să fie vorba!). Nu trebuie să fii la concert doar ca să îți dai check-in sau să faci poze la final cu artiștii - dorința clar exprimată a tipei... :)
Odată ce apar ei totul se transformă...
Și-a fost așa frumos, așa de bine încât ca de obicei am avut senzația că totul a durat prea puțin! :)
Deși n-a fost ce m-am așteptat să fie a fost minunat! A fost concert mai mult simfonic decât rock - mai delicat, mai fin. Până și melodiile au fost alese în așa fel încât să ofere un rafinament în plus momentului. Iar artiștii parcă mai timizi și mai emotivi ca altă dată au transformat seara într-o poveste gingașă plină de culoare și zâmbet. O altă experiență. Concert de pus în lada cu amintiri! :)
Dovada e aici :)
Oricum, am am zis și o să mă repet - nici înregistrările, nici cuvintele scrise, nu pot concura cu ceea ce se întâmplă acolo-atunci. :)
Zâmbește! Iubește viața :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)