Mda, a trecut mai bine de-o lună de-atunci și dacă tot e o zi dedicată cuvintelor despre Eminescu (nu despre asta o să scriu!) atunci cuvinte să fie - altfel de cuvinte. :)
Pe scurt, Ella vine cu ideea genială de a enumera cărțile care mi-au plăcut cel mai mult. Recunosc că e tare provocatoare ideea de a scrie despre cărțile care mie mi-au plăcut mai ales că nu am mai făcut asta până acum. :)
În minte mi-au apărut câteva întrebări: „Înce sens mi-au plăcut?” „Mi-au plăcut atunci dar atât?” „E vorba despre cărțile la care încă mă întorc din când în când?” „Ce înseamnă cărțile care mi-au plăcut cel mai mult?”
„Așa și cartea de bucate o răsfoiesc cu multă plăcere; mă întorc la ea din când în când, dar ar merge-n topul ăsta?! Probabil că nu! Sau poate că locul ei e chiar acolo, face parte din pasiunea mea, e parte din mine!”
După întrebările astea vine partea aia faină cu zâmbete! Nu e vorba despre cărți, e vorba despre perioade! :)
Zic de la început că nu sunt genul care să citească o carte la trei zile, care să între în competiții de a citi sute de cărți într-un an. Sunt prea departe de situația asta!
Cartea este o altă lume iar dacă imaginația mea nu mă ajută cumva să mă pot regăsi nici nu pot citi acea carte. Cărțile trebuie să declanșeze ceva în mine - un gând, o întrebare, un răspuns; trebuie să-mi formeze o idee. O carte trebuie să-mi transmită ceva. Am încercat să citesc cărți fără să le înțeleg dar am renunțat pentru că n-aveau nici un efect - n-aveau cum să mă ajute cărțile alea (cel puțin nu atunci; poate în viitor voi descoperi că-s excepționale, dar nu la momentul acela!)
Sunt cărți în care mă regăsesc de parcă acolo ar fi viața mea și sunt cărți în care descopăr ceva din mine; cărțile fac parte din viața mea sau viața mea e câte ceva din câte-o carte! :)
E o enumerare ciudată, departe de a fi un top. Pot zice că „asta e cartea mea preferată acum!” dar în funcție de evenimente, stări, momente totul se transformă. Acesta este motivul pentru care voi rămâne doar la enumerare nu voi trece la a face un top.
Sunt cărți care au marcat o perioadă, au declanșat ceva în mine, m-au făcut să mă întreb, m-au ajutat să găsesc răspunsuri, mi-au dat idei sau pur și simplu sunt cărți cu care am rezonat de la primele cuvinte până la final (și o fac mereu când le recitesc. Sunt momente în care mă întorc la cărți doar pentru o idee, un gând, o stare!)
Într-o enumerare cât mai apropiată de ordinea în care le-am citit. Că mai sunt alte cărți care nu apar, e adevărat, că îmi place Bacovia, Cioran, psihologia ... - am mai zis :)
Piraţii de la "Câinele galben" - Pierre Mac Orlan,
Toate panzele sus - Radu Tudoran,
Micul Prinț - Antoine de Saint Exupery,
Pădurea spânzuraților - Liviu Rebreanu,
Noaptea samurailor/Prada - Michael Crichton,
Elevul Dima dintr-a saptea - Mihail Drumeș,
Oscar si Tanti Roz - Eric-Emmanuel Schmitt,
Primul pacient - Michael Palmer,
Singur pe lume - Hector Malot,
Omul frumos - Dan Puric,
Jurnal - Oana Pellea,
Exercițiu de echilibru - Tudor Chirilă,
Fetele din Shangai/Visul lui Joy - Lisa See - deja cărțile astea ascund povești, emoții, dorințe și diverse stări. Pentru toate aceste motive și încă vreo câteva în plus cărțile vor avea un loc special în acest read al meu (și da, fix ca în acea poză visez să arate!).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)