AICI a fost începutul plin de optimism, colorat în roz, brăzdat de nesiguranță, de frica de neadaptare la nou, de eșec. Urmează inevitabil desfăsurarea acțiunii.
Partea în care sunt față în față cu problema, când singura cale e reușita; și ciudat, mă adaptez situației, ba chiar îmi place. E schimbarea pe care o căutam în viață. E noul de care aveam nevoie. Nu e perfect, dar e bine. Sunt zile gri și friguroase, dar sunt și zile unice, speciale. Sunt clipe de care nu aș vrea să mă mai despart dar sunt și momente care îmi displac; cu toate astea viața merge mai departe continuându-și drumul său inevitabil. Acum a sosit clipa aia sfâșietoare, când am de ales ce să fac: să rămân implicată în ”acțiune” sau să renunț. Asta e momentul dificil, al naibii de greu și oricare ar fi în final alegerea rămâne pentru totdeauna acel dar ... (dar dacă aș fi făcut altfel ...)
Asta e despre Veve ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vreau să-ți știu părerea :)