Hoinarind printre cuvinte...

Timp ...

2012-01-31T10:41:00.002+02:00

Într-o altă perioadă ciudata, în care mai mult ca oricând mă regăsesc în filme, cărți, muzică, seminarii și webinarii, cuvinte scrise și nescrise, rostite sau încă nu, în poze, imagini și tot ce mi se întâmplă să aud, să văd, să simt. Mă regăsesc în nămeții de zăpadă, în gerul de afară, în raza soarelui timid și în viscolul încăpățânat din zilele astea. Mai avem timp?!

Iarna în oraș!!!

2012-01-14T12:51:00.007+02:00

Când am auzit de noul seminar de pe nikonisti cu tema „Iarna în oraș!” m-am gândit clar la lipsa zăpezii.

Cum să realizezi poze într-un oraș în care practic nu e iarnă, cum să faci poze de iarnă fără zăpadă?! Așadar plină de curiozitate și cu mult interes, cu dorința de a afla alte lucruri noi despre arta fotografică, am urmărit seminarul live de pe nikonoisti și pentru două ore și un pic am fost doar ochi și urechi la ceea ce a spus Șerban Mestecaneanu și la ceea ce s-a discutat în cadrul seminarului (pentru început am stat cu căștile pe urechi pentru că se auzea foarte încet!!!).

Nu pot să cred că primul meu gând de iarnă a fost la zăpadă(deși pe undeva e normal!!!) având în vedere câte elemente pot fi surprinse într-o fotografie de iarnă în oraș. Iarna chiar și în absența zăpezii poate fi fotografiată!!! Decorațiunile luminoase, oamenii pe stradă, gheața, sporturi de iarnă, senzația de frig, copacii desfrunziți, coșuri cu fum, lacuri, flori de gheață, cer, ceață - tot atât de multe elemente care pot fi surprinse în fotografia de iarnă!

Încă un lucru la care nu m-am gândit niciodată e acela că iarna în fotografiile alb-negru e memorabilă. Crește senzația de singurătate, e mai frig, te face să meditezi, crează o senzație unică, ... de iarnă!!!

Gând de început ...

2012-01-06T17:52:00.029+02:00

Încet încet încerc să îmi adun gândurile, să îmi reiau obiceiurile și să trec la un ritm normal. A venit și anul 2012, simplu și frumos, ca acordurile unei melodii lente, un negativ căruia să îi compun eu versurile; versurile anului meu :) Îmi scriu fiecare dorință în fiecare notă și clapă de pian (sau coardă de chitară, încă nu m-am decis :d) Îmi place mereu optimismul de început, lista imensă cu dorințe a fiecăruia, credința și speranță din inima tuturor. Îmi place mult, și în fiecare an mai mult, slujba Botezului Domnului; la mine e liniște(cu excepția a câtorva băbuțe), e frumos și plin de emoție (cu vreo 2 ani în urmă, când preotul a început să cânte Troparul Botezului doi porumbei au trecut în zbor pe deasupra noastră), la finalul slujbei nu e celebra înghesuială pentru că au înțeles cu toții că este apă sfințită pentru toată lumea :)

Chiar dacă a fost frig (sau în alți ani ger de-a binelea) slujba se ține afară, în curte, unde oamenii ies toți, cu mic cu mare, iar eu din colțul meu privesc la toți zâmbind: încă mai există credință, iar astă îmi dă sentimentul ăla de speranță, de bunătate, de încredere. Iar preoții parcă au în glas o bucurie aparte, o trăire specială pe care, nu știu cum reușesc dar o transmit tuturor :)

Preotul vorbea azi de schimbare, de gândul nostru, de ceea ce facem și în ce credem, de ceea ce simțim; mi-am amintit că zilele trecute citeam pe blogul Simonei cam același lucru.

Vă doresc un an 2012 așa cum vi-l doriți, cu sănătate, noroc și oameni dragi alături :) Zâmbiți mai mult, regăsiți-vă în schimbări, credeți în voi dar nu uitați că uneori și tăcerea e un răspuns :)

Minunea Nașterii Domnului :)

2011-12-25T18:53:00.010+02:00

Este o zi specială de sărbătoare care vestește minunea Nașterii Domnului, când până și îngerii cerului cântă - de unde ne-a rămas tradiția colindului:) În toată nebunia asta plăcută, poate că ar trebui să ne amintim mai mult care este defapt semnificația acestei sărbători!!! Să ne amintim măcar pentru câteva clipe de Mântuitorul Hristos!!! E o perioadă magică, unică și irepetabilă din an!!! Sunt clipe care ar trebui să le păstrăm vii și mereu în inima noastră!!! Nu întâmplător devenim altfel în perioada aceasta, acum avem simboluri, avem evenimente și tradiții care ne fac să fim diferiți de restul anului! Îl avem pe Moș Crăciun, avem brăduțul, avem colindători; de cele mai multe ori și oameni dragi alături; inevitabil devenim mai emotivi și mai nostalgici!!! Să aveți parte de liniște în suflet, sănătate și clipe frumoase alături de oameni dragi!!! E timpul să dăruim și să oferim zâmbete măcar!!!

Trecut-au anii :)

2011-12-18T18:55:00.009+02:00

Hoinăream pe net, săream de ici colo, fără să caut ceva anume, pentru 5 minute nu aveam nici un gând clar; am dat peste un articol vechi, de aproape 2 luni, dar care m-a răscolit destul de mult; gândurile unei puștoaice de 16 ani m-au răvășit, pentru că am retrăit prin cuvintele ei, gândurile mele de la aceeași vârstă și ciudat sau nu, multe lucruri nu prea s-au schimbat!!! Au trecut ani, poate asta e diferența, dar în mare situația a rămas aceeași:) Numitorul comun e însă același: Cristi Chivu :) Eu am rămas impresionată la modul plăcut de ceea ce am citit, deși pe undeva lucrurile s-au schimbat un pic. I-am avut poza lui Criss mult timp pe desktop, deși pe telefon la vârsta aia nu am avut-o:) Atunci, la 16 ani ai mei avea tot tot viitorul înainte, acum deja e la câțiva ani distanță de finalul de cariera:)Atunci era aproape de început, acum are o istorie în spate:) Și ce istorie!!!

Nu știu cum au perceput alții cuvintele puștoaicei de 16 ani, dar sunt sigură că cei care fac parte din generația Euro 2000, simt cam la fel ca mine (și prin generația Euro 2000 - mă refer la cei care l-au „descoperit” pe Criss în aceea perioadă).

Articolul despre care vorbesc: aici

Dăruiți o picătură de viață cu un sms!!!

2011-12-12T20:23:00.008+02:00

Pe Bibi am senzația că îl știu de o viață și îmi e drag mai mult, cu fiecare alt cuvânt citit despre el; l-am văzut prima dată pe pagina Laurei și de acolo continui să aflu mereu totul despre el; Laura e omul prin care i-am cunoscută povestea lui Bibi și mereu rămân impresionata când îmi vorbește de „ochii lui albaștri”, atunci căutând din reflex pe blogul ei, poze cu micuțul îngeraș.

Încep să mă pierd în cuvinte așa că prefer să vă las să citiți despre viața lui Bibi aici.

Îmi doresc să nu rămânem indiferenți, să luăm atitudine, să oferim unui copil șansa să crească și părinților bucuria de aș vedea copilul crescând.

Doar Rene!!!

2011-12-11T12:22:00.009+02:00

Toate au un început și un sfârșit, dar uneori finalul e neașteptat. Așa a fost și aici! Povestea veselă cu cei doi motănei ai mei s-a transformat într-o zi într-una diferită.

Jojo și Rene au apărut în viața mea într-o noapte de mai, rece și ciudată. Erau atât de mici, atât de neajutorați și au avut o mama cam aiurită, dar cu toate astea au crescut mari și frumoși:) Pe undeva vreau să cred că am și eu un merit;)

Pe când erau mai micuți, alintați și împreună :)

Dar Jojo într-o zi nu a mai venit acasă, nu m-am îngrijorat că i se mai întâmplase să hoinărească, m-am îngrijorat a doua zi, a treia, iar acum după atâtea zile încă îl mai aștept) Este un pisoi descurcăreț, simpatic și tare drăgălaș :) Este sociabil, se atașa repede de oricine și probabil a fost răpit:)

Pare că și Rene s-a obișnuit cu ideea, deși la orice zgomot încă sare la ușă în speranța că Jojo s-a întors; o lasă pe Veve să intre în casă, așteaptă puțin și apoi iese pe scări, se uită de jur împrejur și începe să miaune. Atunci e momentul groaznic de dureros, când îi văd ochișorii și tristețea din ei care parcă imploră ajutor în aș revedea frățiorul :(

În ziua în care ar fi trebuit să facem poza de 7 luni, a fost doar Rene iar ședința foto nu a mai avut loc, fără Jojo parcă nu mai are nici un farmec.

Jojo probabil că este bine, alintându-se și jucându-se așa cum îi place lui, vreau să cred că e fericit :)

Koizora (Cerul iubirii) - serial japonez

2011-12-08T21:01:00.007+02:00

După Lie to Me (serial coreean), inevitabil o să povestesc despre Koizora :) Legătura cu serialul acesta a fost la fel de ciudată ca și cea cu Lie to me; căutam ceva nou, ceva diferit iar în ochi mi-a sărit tocmai denumirea total necunoscută(nici măcar nu anticipam, că în traducere e vorba de Cerul iubirii!!!) Mini serial, 6 episoade, numai bine pentru a mă obișnui cu puțin din obiceiurile și cultura japoneză, ca și gen e încadrat la romance - drama(pentru mine, clar mult spre dramă!!!) O iubire clasică, doi liceeni îndrăgostiți trăindu-și povestea cu certuri și confuzii, cu dezamăgiri și provocări:) O sarcină neplanificată îi unește și mai mult pe Mika(Erena Mizusawa)și Hiro(Koji Seto) în ciuda problemelor apărute. Când lucrurile par a se fi rezolvat, viața celor doi este din nou zdruncinata din cauza unui avort spontan. Trist, tragic, prea dureros ... Hiro ia decizia de a renunța brusc la relația lor, fără a-i spune Mikăi adevărul. Încearcă astfel să o protejeze, să nu o includă în zbuciumul său interior, să îi ofere libertate. Povestea tristă continua, iar momentele dificile, trăirile și sentimentele se intensifică până când Mika află de boala lui Hiro și hotărăște să meargă la spital să îl viziteze :) De aici un alt sir de întâmplări, peripeții, lacrimi, zâmbete și durere. Un final pe undeva previzibil, dar cu toate astea trist, cu tentative de suicid și durere; parcă aș fi vrut o minune, o schimbare radicală, un final altfel. Știu că viața nu e mereu roz, că sunt o mulțime de cazuri ca acesta, dar ... cei doi porumbei albi care au acoperit cerul în final, transmit că viața merge mai departe, că trebuie să existe continuare :) Am înțeles că totul a pornit de la un roman, transformat în film, iar mai apoi în serial :) Foarte frumos și emoționant! Mie mi-a plăcut, a însemnat mai mult decât 6 episoade, a fost o lecție de viață, am pătruns un pic în lumea japonezilor, în mentalitatea lor și cu fiecare descoperire, ceva mă atrag parcă mai mult spre a cunoaște câte puțin din lumea asta:)

Lie to Me (serial coreean)

2011-12-07T23:22:00.013+02:00

Nu am scris până acum pe blog despre filmele pe care le văd decât foarte puțin și în treacăt. Nu am văzut foarte multe până acum, dar încerc să recuperez timpul pierdut :)

Îmi plac serialele, asta cred că deja se știe iar pasiunea asta a mea e de vreun an de zile, nu durează de mult, dar în perioada aceasta am încercat să ”devorez” cât mai mult :)

Am început stângaci cu Prison Break prin 2010, l-am terminat în vreo 2 săptămâni și atât a fost.

Anul ăsta pe la final de martie, tristă, dezamăgită și dorind să evadez din realitate - am început Supernatural (deloc întâmplător!!!) și am continuat pe rând cu Grey’s Anatomy, Being Erica, Lost, Lie to Me, The Mentalist, Lie to Me (serial coreean), Koizora (japonez) sunt filme frumoase, cu final închis sau la care abia aștept episod nou:) Sunt și alte seriale pe care le-am început, dar o să povestesc atunci când ajung la final;)

Pentru azi am ales Lie to Me - serialul coreean, din întâmplare (habar nu aveam că voi scrie despre asta când m-am apucat de postarea); este un mini serial mai corect spus, are în total 16 episoade care mie mi-au plăcut tare mult!

În primul rând am descoperit o alta lume, clar!!! Merită!!! Mi-a plăcut!!! Am trecut repede peste problemele pe care le întâmpin frecvent referitoare la accent, limbă și alte chestii de genul ăsta.

E o comedie (pentru mine pe ici pe colo o adevărata dramă) cu o mulțime de întâmplări haioase, cu ceva momente tensionate dar trecătoare. Legătură ciudată dintre Gong Ah Jung, funcționară în cadrul Ministerului Culturii, Sportului și Turismului și, Hyun Ki Joon manager de hotel, membru al unei familii prospere, apare atunci când se răspândește zvonul că cei doi ar fi căsătoriți. Legătura dintre ei practic inexistentă devine amuzantă și plină de contadicții. Relația lor ciudată devine și mai complicată, se intensifică trăirile, regretele, sentimentele; povestea se răspândește repede, tot mai multe persoane află de căsătoria lor, de legătura pe care o au; moment cheie este cel in care apare fosta logodnică a lui Hyun Ki Joon, revenită din Franța, când lucrurile par să se complice și să ia o întorsătură neașteptată.

Un mini serial frumos, cu multă sensibilitate, cu personaje neobișnuite )pentru mine!!!), contactul cu altă realitate, cu alte trăiri, cu alte tradiții și obiceiuri, cu altfel de oameni (chiar dacă doar prin prisma unii film) au fost de-a dreptul impresionante. Coreenii au un mod de viață și o gândire diferită, impresionează prin muncă și motivația pe care o au pentru ceea ce fac, indiferent de ceea ce fac:)

Filmul m-a convins și m-a făcut să îmi doresc să mai vizionez și alte seriale coreene, și voi face asta de îndată ce timpul mi-o va permite:)

Serialul l-am urmărit aici

Mie îmi place, vouă?!

2011-12-07T00:07:00.004+02:00

Îmi place ziua de 1Decembrie, îmi plac defilările, cântecele, atmosfera de sărbătoare, îmi place tot. Nu îi înțeleg pe cei care știu doar să critice astfel de lucruri fără însă a avea o motivație cât de cât acceptabilă (unii susțin că sunt români tot anul, nu doar o zi; perfect de acord, dar dacă acum e ziua națională ce să faci?! Cum ar fi să ne apucăm să zicem „La mulți ani!” România în toiul verii, sau al primăverii?! Cum ar fi să facem urări de „La mulți ani!” după 6 luni de la eveniment, sau după caz cu 6 luni înainte, cam ciudat nu?! Cred că așa e zi cu ziua României, hai să o sărbătorim când e de sărbătorit dar să o păstrăm mereu în suflet!!!)Cu vreun an în urmă scriam despre Eroii noștri - militarii români care au murit în misiunile internaționale, acum vreau să apreciez rezultatul final al militarilor prezenți la manifestările de 1Decembrie :)

Ghetuțele la control :)

2011-12-05T20:38:00.006+02:00

Este seara în care mai mult ca oricând ghetuțele oricărui copil arată impecabil: frumos lustruite, așezate în linie și gata să fie admirate!!! Și ghetuțele sunt admirate în fiecare an de Moșu' care zâmbește complice lăsând în fiecare ghetuță darul dorit atât de mult de posesorul ei ;) Daa, Moșu' ăsta e tare bun și lasă daruri tuturor chiar dacă am fost sau nu cuminți, pentru că Moșu trece cu vederea micile obrăznicii și boacăne pe care le facem :) Din sacul lui mare lasă cele mai minunate cadouri, dar nu neapărat cele materiale, palpabile pentru că ajungem uneori să nu știm ce ne dorim, iar atunci Moșu' priceput la toate ne oferă chiar ceea ce ne lipsește :)

Câte lucruri minunate nu vi s-au întâmplat în cursul anilor chiar în perioada asta?! De câte ori nu ați zâmbit complice știind că doar Moș Nicolae ar putut fi omul invizibil din spatele lucrurilor bune și frumoase?!

Iar dacă aveți senzația că ați crescut prea mari să vă mai viziteze Moșul, nu încetați să credeți în magia acestei seri, și nu distrugeți farmecul copilăriei :)

Pace în suflet, sănătate și zâmbete colorate, să vă aducă Moșul, oameni frumoși!!!

Despre magia acestei nopți - aici:)

Strigătul mut ...

2011-12-04T08:06:00.010+02:00

Filmul pe care tot am evitat să îl urmăresc până zilele astea; știam de existența lui de prin liceu, dar abia acum am reușit să mă uit la el; zic am reușit pentru că știam că e un film răvășitor, prea plin de înțelesuri.

E strigătul mut, de disperare a unui nenăscut care își simte amenințată viața; câți ne luptăm pentru viață când știm că mai există o șansă?! Cum reacționăm în fața morții?!

Strigătul mut a fost mai mult decât ce m-am așteptat, mai mult decât ce am auzit vorbindu-se despre el; a fost un motiv în plus să mă întreb ce o fi în mintea oamenilor, ce o fi în sufletul lor, dacă măcar conștientizează ce se întâmplă în momentul avortului cu acel copil nenăscut?! Oare câte femei, fete, copile de 14 ani s-au gândit după acel moment marcant la ce au făcut?! Câți bărbați s-au gândit că ar fi putut fi tată, că au ucis - indirect, o viață?! Câți copii dintre cei cărora li s-a refuzat dreptul de a trăi, ar fi putut avea azi răspuns la problemele și dilemele lumii în care trăim?! Asta nu vom ști niciodată ...

Despre Hachiko și alți căței :)

2011-12-03T20:44:00.018+02:00

Totul a pornit de la Hachiko clar :) Hachiko: A Dog's Story - mai exact :)

Clar, povestea lui Hachi m-a marcat într-un mod iremediabil; e un film mult prea sensibil, prea profund, prea trist. Și real!!! Și mai ales real;

Mă gândeam zilele astea oare câți căței din Romania au o poveste asemanatoare cu a lui Hachi?! Câți dintre ei vor sfârși eutanasiați, pentru că își așteaptă ”stăpânul” într-o stație, sau gară?! Sau într-un alt loc?! Realități din astea sunt întâlnite peste tot (poate nu 9 ani, și poate nu cu aceeași loialitate ca a lui Hachi, dar pe undeva pe acolo), aceste suflete nevinovate, care transmit enorm și emoționează profund, care au un atașament special, necondiționat și permanent.

Nu ma refer la acei câini care aparțin cuiva în mod special, mă refer la acei câini ai nimănui, singuri, care își găsesc alinare în fața unei scări de bloc, acei căței care primesc mâncare de la localnici, de la copii, care nu au un stăpan ci mai mulți(nu mă refer la haitele de câini pregătiți în orice moment să atace, care latră zgomotos și care ar fi în stare pentru orice doar să își procure hrană); mă gândesc la acei câini care se țin de oamenii care îi hrănesc, tocmai pentru a le arăta recunoștință și respect (și care nu se feresc sa intre în acțiune dacă cineva vrea să le facă rău protejaților). Câți astfel de căței vor fi eutanasiați?! Câți vor avea acest crunt sfârșit?!
Nu sunt adepta păstrării câinilor pe străzi dar nici cu cea a eutanasiei!!! Clar, votez pentru adăposturi. Mi se pare uman și decent. Așa putem demonstra că avem inima, că mai avem sentimente;

Într-o zi o să fie altfel :)

2011-12-02T19:03:00.005+02:00

Nici măcar nu mă pricep la cuvinte azi, aș vrea să zic atât de multe, am atât de multe de povestit...

Poate esențialul e că îmi e dor de tine, cu atât mai mult azi de ziua ta; am avut prăjituri și Coca Cola, iar tu mi-ai zâmbit de peste tot, din poze :) Azi am înlocuit imaginea de pe desktop cu o poza a ta; e poza din care tu zâmbești atât de frumos, e poza de anul trecut când nu știu dacă ai fost fericită dar sunt sigură că mie mi-ai adus o mulțime de zâmbete ;) Mă uit la înregistrarea de anul trecut, la mega interviu și mă întreb oare anul asta ce ai fi răspuns la întrebările „standard” sau ce alte întrebări ar fi apărut suplimentar. Eu azi m-am gândit la tine, am trăit ziua prin ceea ce am simțit anul trecut, cu speranța că într-o zi o să fie altfel :)

„La mulți ani!” cu multă sănătate și fericire:)

Am zâmbit azi, dar am zâmbit trist, dar știu că nici ție nu ți-a fost prea bine ...

De ce iubesc România!!!

2011-12-01T09:12:00.007+02:00

”La mulți ani!” România! ”La mulți ani!” români de pretutindeni :)

Și eu iubesc România și sunt mândră că sunt român. O iubesc cu toate frumusețile sale, cu tristețile ei, cu oamenii dragi și oamenii frumoși. O iubesc de dimineață până seara târziu, chiar și noaptea, poate și în somn; primăvara, iarna, toamna și vara. O iubesc când e frig sau mult prea cald. O iubesc cu ploile ei, cu vânturi și ninsori :) Iubesc soarele și norii României, iubesc culorile și imnul ei, iubesc oamenii de aici și pe cei plecați în străinătate :) Iubesc pur și simplu.

Pentru că azi e Ziua României îi zic și eu ”La mulți ani!” fericiți :)

Hachiko: A Dog's Story

2011-11-30T18:45:00.004+02:00

Am văzut filmul ăsta după o perioadă de tăcere, după ce am stat în lumea invisible o vreme, aveam nevoie de o pauză, de regăsire, de readaptare la mediul încontinu același, după o perioadă de speranțe și vise tăiate pe rând cu creionul abia ascuțit. Fiecare zgârietură mi-a atins inima, mi-a provocat dureri și au curs lacrimi; poate a fost nostalgia unei alte toamne pierdute printre frunze, prin nori din ce în ce mai negri și frig; poate e emoția confuză a altor colinde, a unui alt brad, a altui decembrie pe care mi-l doresc plin de zăpadă!!! Nimic mai mult nu s-a întâmplat; există astfel de momente atunci când nu e loc de altceva; filmul ăsta vreau să cred că a venit la finalul acestei perioade... Este lecția pe care vreau să nu o mai uit.

Filmul așa cum l-am văzut eu, ce m-a impresionat și ce cred - AICI

Lecția aceasta vreau să mi-o amintesc de acum în fiecare dimineață și în fiecare seară, în fiecare moment în care sunt eu cu Happy a mea, până atunci când mă v-a pierde, sau eu pe ea :( Vreau să mă bucur de toate momentele noastre și să îi arăt cât de mult înseamnă pentru mine, cât mă bucur atunci când o aud lătrând bucuros când ajung acasă, sau privirea din ochi atunci când plec.

Chiar dacă mă trezește dimineața mult prea devreme prin lătratul ei isteric, chiar dacă latră tot timpul când o vede pe Veve, chiar dacă nu vine niciodată la timp să o leg, este cățelul meu de suflet, și mi-o amintesc de când era un ghemotoc alb-alb, mic si pufos. Dar despre transformarea lui Happy din „acel ghem mic și pufos” altădată :)

Melodii :)

2011-11-28T23:34:00.008+02:00

În sondajul de la Top Românesc, pentru piesele lunii noiembrie, se regăsesc doua dintre piesele pe care le-am ascultat frecvent în această perioada:)

Proconsul - Și ce dacă mă doare:

Vama – Copilul care aleargă către mare:

Vama conduce detașat în clasament cu 39%, Proconsul adunând 9% clasându-se până acum pe locul 3.

Două melodii superbe, care mie îmi plac și pe care le recomand cu drag (asta dacă mai este cineva care să nu le fi auzit deja!!!)

Ca bonus melodia celor de la Vama în limba engleză :D

E încă toamnă :)

2011-11-27T21:55:00.007+02:00

E încă toamnă, e așa cald, e frumos, covor multicolor de frunze, nostalgie, deși deja e final de noiembrie:)

Aștept iarna, aștept zăpada, aștept tot ce poate oferi mai frumos luna decembrie ;)

Îmi plac colindele, îmi plac pregătirile și una dim puținele ocazii în care îmi place să colind magazinele ;)) Îmi plac decorațiunile de iarnă și toate ideile le-aș pune în practică; citesc, mă informez, caut, dar niciodată parcă nu sunt mulțumită de rezultatul final :p

Dar poate ăsta e farmecul, mereu și mereu să ne dorim ceva mai mult, adică mai de calitate ;)

O nouă descoperire:)

2011-11-17T19:35:00.003+02:00

De curând am descoperit o emisiune tare făinuță la Radio 3 Net „Florian Pittiș”, difuzată de luni până joi de la 17 la 19J. Întâmplător, mă uitam pe pagina de facebook a radioului și mi-a stârnit curiozitatea pagina emisiunii, Supermarketul de muzică, am ascultat o data, de doua ori și după mi-a plăcut. Acum în funcție de timp și evident dacă nu o să fiu prea uitucă, o să încerc să îmi fac un obicei din a asculta noua mea ”descoperire”J, ceea ce vă recomand și vouă să faceți.

6 luni :)

2011-11-11T11:11:00.016+02:00

Cu vreo două zile în urmă am fost întrebată ce fac într-o zi ca aceasta, știindu-se faptul că sunt pasionată de chestii simbolice, simetrice și ce o mai ține de asta. Am răspuns simplu, că nu am nimic planificat, cu atât mai mult habar nu aveam ce o să fac, convinsă fiind că o să treacă fără evenimente notabile :) Totuși în dimineața acestei zile mi-am amintit de sărbătoriții mei, evident, care chiar azi împlinesc frumoasa vârstă de 6 luni: normal, Jojo și Rene :)

Am selectat câteva poze cu ei ;) cu fiecare etapă :) și după cum se poate vedea Jojo e cel alintat ;), Rene fiind mai grijuliu cu fratele său, de multe ori lingându-l pământește pe cap (acum mai mult decât o face și Veve :P )

La vreo 3 zile :)

Deja ne place să stam la poze:) - la o lună și un pic ;)
Pentru că afară e cald și avem deja 2 luni, avem voie să ne jucăm prin iarba :)
La 3 luni suntem mari și tare jucăuși ;) Tot ce e plastic - țop și noi - asta ne amintește că am ”copilărit” într-o cădiță albastra :d

Uite cum îmi alint eu frățiorul mai mic :) - ce grijuliu mai sunt ;))

Somnul e cel mai bun la vârsta noastră de 5 luni :))

La 6 luni dormim, ne jucăm și evident stăm la poze :)

Workshop online - II

2011-11-08T19:54:00.006+02:00

Un alt eveniment transmis live pe nikonisti mi-a captat atenția. Alt workshop online, de această dată despre fotografie de călătorie. Fotograful și profesorul de fotografie, Petrișor Iordan a fost invitatul special al acestui eveniment, care din nou pe mine m-a fascinat.

Am învățat că o fotografie de noapte – nu se face noaptea, se face seara târziu sau dimineața devreme, iar exemplele din timpului workshop-ului au fost mai mult decât lămuritoare în acest sens; pentru un astfel de tip de fotografie e bine să știi ce faci, ce cauți, ce vrei să fotografiezi, trebuie să existe o legătură cu realitatea (am fost acolo, asa am văzut eu, așa este acolo), clar că fotografia este influiențată de fotograf, de viziunea sa, de experiență; la fel de bine poate fi influiențată de trăirile și sentimentele fotografului față de călatoria respectiva. De cele mai multe ori fotografia de călatărie se suprapune cu cea de vacanță pentru că aceasta are legătură cu oriceJ Un alt lucru extrem de important și pe care eu nu îl știam deși anticipam ceva, este cel referitor la lumina: lumina din față și cea laterală este cea mai bună lumina.

Următorul workshop, pe care eu deja îl aștept cu mare interes, e la finalul lunii. Tot atunci revin și eu cu alte gânduri și impresii despre evenimentJ

Punct și de la capăt

2011-10-31T22:30:00.012+02:00

AICI a fost începutul plin de optimism, colorat în roz, brăzdat de nesiguranță, de frica de neadaptare la nou, de eșec. Urmează inevitabil desfăsurarea acțiunii.

Partea în care sunt față în față cu problema, când singura cale e reușita; și ciudat, mă adaptez situației, ba chiar îmi place. E schimbarea pe care o căutam în viață. E noul de care aveam nevoie. Nu e perfect, dar e bine. Sunt zile gri și friguroase, dar sunt și zile unice, speciale. Sunt clipe de care nu aș vrea să mă mai despart dar sunt și momente care îmi displac; cu toate astea viața merge mai departe continuându-și drumul său inevitabil. Acum a sosit clipa aia sfâșietoare, când am de ales ce să fac: să rămân implicată în ”acțiune” sau să renunț. Asta e momentul dificil, al naibii de greu și oricare ar fi în final alegerea rămâne pentru totdeauna acel dar ... (dar dacă aș fi făcut altfel ...)

Asta e despre Veve ...

Somn ... :)

2011-10-30T22:24:00.005+02:00

Sunt plictisită și obosită iar asta mă face să fiu mofturoasă, nervoasă și tristă. Sunt tristă pentru că sunt obosită și noaptea nu ajută la nimic; dorm doar pentru a mă trezi iar; mi-a rămas bucuria de dinainte de somn, ale 15 minute magice în care sunt doar eu cu mine, când totul este diferit, când aparent nimic nu mai contează; încerc să dorm doar câteva ore – ca să le dorm, dar și pe alea le dorm prost, fragmentat și insuficient;

... e dorul ăla plăcut;)

2011-10-11T10:46:00.006+03:00

Toamna e magie, speranță și dor; e dor poate mai mare ca până acum, e dorul ăla plăcut, cald și lipsit de extrem, e un dor mare, dar nu dus la maxim; e amintirea toamnei trecute, a dimineților târzii și a cafelei dulci-amărui; e mirosul de strugure abia cules din vii, e amintirea unei pășuni pustii cu o văcuță prietenoasă, e asfințitul unic dintre copacii din grădina de dincolo de casa. Sunt frunzele multicolore, sunt ruinele vechi și pline de istorie, sunt momente frumoase, dragi și pline de liniște. Sunt dimineți și seri reci, sunt microbuze pline și nervi mulți, dar e plăcut și mai mult ca altădată e distractiv; sunt amintirile mele din zilele de toamnă, toamna în doi de anul trecut, momentele în care îmi e dor de Ninette, și clipele noastre și tot:) Toamna în doi, e prea departe de noi, e toamna mea, e a ta, dar anul ăsta nu o să mai fie toamna noastră:)

Lecții gratuite:)

2011-10-09T22:56:00.003+03:00

O chestie nouă și pe deasupra interesantă: un workshop online despre fotografia de arhitectură. Adevărul că doar ideea de fotografie mi-a stârnit curiozitatea chiar dacă despre arhitectură nu știu eu prea multe. Și dacă e online toată treaba asta cu atât mai bine. Afară frig, zi de toamnă târzie, totul cenușiu și rece, plus o burniță tristă. În fața pc parcă e mai bine li după mult timp ceva nou reușește să îmi stârnească și curiozitatea.

Întotdeauna am vrut mai mult de la o fotografie, am vrut să ies din tipar, să fac ceva diferit, memorabil. Abia acum după cele câteva zeci de minute am înteles ce lipsește pozelor mele: lipsește viața. Zâmbesc când îmi amintesc că cele mai bune poze ale mele au oameni sau animălute, au viață. Cu toate duc o luptă cu mine, pentru că printre pozele mele speciale se află și altele care ies din acest tipar „cu viață”. Mă liniștesc însă și aflu că ”îți trebuie minte de copil ca să poți să realizezi fotografii” – cam despre asta este vorba...

Nu regret momentele astea, sunt lecții gratuite, chestii pe care le învăț din plăcere, lucruri care îmi plac și pe care mă bucur că am avut șansa să le aflu.

Pe viitor voi fi doar ochi și urechi la workshop-urile online a celor de la nikonisti:)

Început sau sfârșit?

2011-09-30T20:40:00.001+03:00

E sfârșit de septembrie sau poate deja început de octombrie; e momentul în care trebuie să iau decizii; e un început, sau e doar finalul?! Cred într-un început frumos, deși e groaznic atunci când lucrurile ajung la final, poate e puțin forțat termenul ăsta de final, dar pentru că există începuturi, trebuie să existe uneori și finaluri:)

Cel mai straniu e că nu am nici un sentiment clar definit în minte, în inimă, în suflet; totul pare desprins dintr-o poveste, dintr-o altă lume, e doar confuzie, sunt prinsă între sentimente contradictorii doar, doar atât. Nimic sigur, nimic clar; doar așteptări, doar dorințe;

E toamnă, asta e clar; copacii sunt desenați superb, cu frunze colorate minunat, frunzele deja formeaza pe jos un covor unic, covorul toamnei; sunt lucruri la fel în fiecare toamna, dar nici o toamnă nu seamănă cu alta; mereu ”aceasta” e cea mai frumoasă, cea mai plină de înțelesuri, cea mai pura; mereu în toamna asta se întâmplă cele mai frumoase lucruri, cele mai nehotărâte sentimente sunt pansamentul din toamna:) Cele mai frumoase zâmbete, cele mai dragi priviri, cele mai dragi voci:) Cel mai frumoase frunze, flori de toamnă, momente, cele mai frumoase ploi și poate cele mai frumoase răciri ale vremii;)

Toamna asta e dor;)

2011-09-25T23:51:00.006+03:00

Sunt acele zile agitate, în care nu am chef de nimic, dar cu toate acestea alarma se încăpătânează să sune devreme, prea matinal pentru zile în care mi-aș dori doar să lenevesc, să beau o cafea și să mă uit la desene animate; să uit de agitație, de nervi, de stres; dar cu toate astea vremea de afară mă binedispune, e cald, e frumos, e toamna; încă nu pare că e toamnă dar este; o simt în sufelt, o simt în fiecare dimineață rece, in fiecare apus de soare, in fiecare noapte cu stele; văd cum tremura de plăcere stelele sus pe cer în nopțile de toamnă, cum par că s-au cățărat acolo sus și nu ar vrea să mai coboaare; toamna asta mai mult ca până acum e magie, e dor deși acolo undeva o durere nu vrea să dispară;

A ruginit frunza din vii ...:)

2011-09-22T07:48:00.006+03:00

Mereu am avut o dragoste nebunească pentru chitară, poate pentru că în copilăria mea am ”zdrăngănit” la o chitară veche, cu vreo 3 corzi lipsă, una s-a mai rupt sub degetele mele... Așadar, chitara veche cu 2 corzi a rămas pierdută în „lada cu amintiri”, plină de praf și la o aruncătură de băț de a fi aruncată de tot de mama:), am scăpat-o atunci, am ținut-o ascunsă o vreme, iar după și-a reluat locul:) Acum are corzi noi, e admirată de toată lumea care o vede, dar regretul meu e că nu am pătruns în universul magic al ei, corzile încă nu îmi ascultă degentele, iar degetele mele nu știu încă să se plimbe pe corzi;) E un început însă, am găsit pe net cursuri online și din când în când mai ”zdrăngănesc” la chitara mea veche .... :)

... așa începe toamna:)

2011-09-19T07:52:00.007+03:00

Toamna asta clar e diferită; îi trăiesc zilele într-un ritm amețitor, cu emoție în suflet, cu planuri și speranțe; zilele lui septembrie trec una câte una ca într-un joc fără reguli scrise, sunt doar acele reguli nescrise ale vieții, ale noastre, ale toamnei. Trăiesc și respir toamna asta prin culorile arămii deja ale frunzelor, trăiesc prin șueratul vântului de printre crengi și ciripitul vioi din dimineață al vrăbiilor; lătrat răgușit de câine, joc de frunze, nori pufoși, praf ridicat în aer de vânt ... așa începe toamna:)

Toamna cuceritoare;)

2011-09-11T22:04:00.005+03:00

“Culori fioroase își încep timpuria cucerire a dealurilor, asmuțite de vânturile toamnei. Toamna este însuși artistul.” Takayuki Ikkaku

... am descoperit un alt om ...

2011-08-29T23:15:00.005+03:00

Azi am văzut întregistrarea unei emisiuni superbe, de existența căreia habar nu aveam. Am mai prins eu câteva secvențe din Profesioniștii(TVR1) realizată de Eugenia Vodă, dar niciodată suficient de mult. De azi mi-am promis că o să îmi fac timp, cât mai mult timp, pentru a vedea cât mai multe din aceste superbe emisiuni, pentru a recupera din tot ce am pierdut în acești ani. Pentru început vi-l recomand pe Tudor Chirilă la Profesioniștii, chiar dacă este o emisiune veche (2003), este emoționantă, frumoasă, mi-au trecut prin cap o mulțime de gânduri, am descperit o mulțime de lucruri care nu le știam, o mulțime de situații care mi-au dat de gândit. Pentru o ora l-am ascultat fascinată, am descoperit un om, am descoperit un caracter; priveam oamenii de dincolo de monitor și mi-aș fi dorit ca emisiunea să mai fi continuat ... Prea frumos!!! Aici - emisiunea cu Tudor Chirilă;) Spor la vizionat:)

Vise la final de august;)

2011-08-27T21:56:00.003+03:00

E noapte, e rece, e frig; parcă august era mai călduros; nu îmi amintesc vreo noapte de august călduroasă din acest an; habar nu am, poate au fost, poate doar le-am ratat eu, poate că ele chiar au existat doar că nu am știut eu de ele, poate că doar eu am simțit senzația de răcoare întreaga lună; mai sunt câteva zile de august, poate nimeresc la final o noapte caldă, cu cer înstelat și liniște, cu țârâit de greier și lume de vise, cu adiere ușoare de vânt și miros de final de vară; o aștept; sunt pregătită să o trăiesc, să îi zâmbesc nopții, să o îmbrățișez în toată imensitatea ei, să îi ascult visele de după nori și să îi citesc poveștile din stele. Să văd luna printre crengile copacilor în jocul ei fascinant, să vreau să fug speriată de umbre, dar să rămân pe loc râzând de misterele nopții ...

Sfârșit de august:)

2011-08-27T14:24:00.003+03:00

Până mai ieri așteptam luna august cu emoții în suflet, cu speranță, cu bucurie; privesc în urmă și zâmbesc trist. Deja e final de august, deja simt gustul „despărțirii”, deja simt „amărăciunea” lacrimii.

Zilele trec în grabă, regrete, speranțe și bucurii, contradicții și tensiuni, dar toate astea fac parte dintr-un tot unitar, sunt amintiri;

Nu știu când a trecut august, mi știu când au trecut zilele, unde s-au dus orele; ajung la final de lună, trag linie; se lasă liniștea ...

O liniște care nici nu știu cât o să dureze ...

Sentimente de august;)

2011-08-22T23:03:00.002+03:00

Început de luna nesurprins pe pagina de blog, zile pline, seri lungi și ore prea puține de somn. Ăsta e augustul meu!!! Luna mea din an atât de așteptată și trecută atât de repede. E întalnirea cu oamenii mei dragi, cu omul fain din viața mea, sunt interminabile disciuții, inevitabile contraziceri, zâmbete complice unice și o mulțime de clipe faine. Îmi place augustul deși parcă din ce în ce mai mult își pierde din farmec.

Puțin câte puțin oamenii se schimbă, încet încet pierdem amintiri, „nu e credintă, nu e onoare, bunătatea și respectul nu mai au nici o valoare” cam spre asta ne îndreptăm; dar cu toate astea luna august nu și-a pierdut total din farmec, încă are ceva ce la nici una din luni nu am găsit ... Probabil ăsta e farmecul, fiecărei din cele 12 luni îi poate fi atribuită o emoție, un sentiment, o trăire ...

Voi ce sentiment îi atribuiți lunii august?!

August - zile și semnificații ;)

2011-08-22T18:28:00.004+03:00

Luna august în zile și semnificații este destul de sărăcăcioasă, sau cel puțin pe Wikipedia nu am găsit foarte multe date semnificative;)

12 august - Ziua Internațională a Tineretului;

15 august - Ziua Marinei; Ziua Artileriei Antiaeriene și a Rachetiștilor;

21 august - Ziua Medicinei Militare - la 21 august 1862, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat actul de înființare a corpului de ofițeri sanitari. Prin Înaltul Decret Românesc nr. 4629 a luat ființă Corpul Ofițerilor Sanitari din Armată, atestându-se astfel medicina militară ca element specializat pentru asigurarea sănătății efectivelor militare.

23 august - Ziua Înternațională a comemorării comerțului cu sclavi și a abolirii acestuia;

Liniște;)

2011-07-26T00:30:00.002+03:00

Deschid pagina de blog, pe fundal e Ovidiu Komorniyk, mai urmăresc pe fugă ce se mai întâmplă prin blogosferă, dar nu am timp pentru tot ce aș vrea, aș vrea să scriu tot ce am strâns în suflet în timpul acesta, port în mine o lume simplă dar atât de frumoasă; poate o să reușesc măcar pe fugă să vă aduc în lumea mea, lumea din inima mea. Acum e liniște, poate o liniște oarecum forțată, dar e liniște și atât de bine. Las acordurile melodiilor să îmi inunde sufletul: o melodie apărută de nici nu știu unde:)

Zile ...

2011-07-24T23:57:00.002+03:00

E noapte, e liniște și o senzație usoară de răcoare ...

Vreo 2 zile liniștite, stresante dar liniștiteJ

Pentru câteva zile pe an îmi permit să mă reântorc singură într-un loc oarecum ciudat pentru mine, diferit și starniu, având în vedere că peste tot „este” Ninette, deși ea practic lipseste. Fac față situației din mers, încerc să mă acomodez cu tot ce se poate și vreau pentru câteva ore să extrag ce e mai frumos din aceste zile; aici, ca întotdeauna, mă încarc cu energie, o energie naturală; am revăzut oameni faini, animăluțe dragi, dar cel mai important poate mă regăsesc mereu în apusurile de soare, în liniștea nopții, în cântecul greierilor și lătratul câinilor;)

E frumos, poate pe undeva inocent, poate unul din locurile pline de amintiri; cel mai straniu e sentimentul de final, când mă întorc pe același drum pe care am venit cu un regret, cu ceva lipsă parcă; nu știu, poate că las oameni în urmă, poate pentru că știu că nu o să mă întorc curând, poate că asa trebuie să fie;

E locul în care oamenii sunt dornici să afle ce fac, e locul în care oamenii au parcă mai mult chef de vorbă, sunt curioși, adresează întrebări și chiar așteaptă răspunsuri; uneori mă pun în încurcătură și fâstâcită doar zâmbesc, sau tac ...

Poate doar o ploaie ...

2011-07-20T22:56:00.005+03:00

Între 4 pereți e prea cald, afară e un pic mai bine; greierii cântă, câinele vecinului latră enervant; Rene mănâncă, îl aud ronțăind, Jojo sare prin iarba; departe fulgeră, s-a înnourat o parte din cer; deja un vânt rece își face simțită prezența.

Greierii cântă mai tare. Câinii latră în depărtare. Pe stradă s-au aprins luminile. Un scârțâit nervos de mașină și un claxon; parcă deodată traficul se trezește la viață; se aud în depărtare mașini;

Fulgeră tot mai aproape și tot mai des; eu continui să scriu (în prină fază rândurile au fost scrise cu pixul) deși liniștea asta mă pace puțin tensionată, mă enervează; Rene s-a plictisit de ronțăit, aleargă un pic cu Jojo și obosit vine lângă mine. Jojo are încă energie;

E un sentiment ciudat, nu l-am mai trăit de multă vreme, îmi e frică de această liniște, liniștea de dinaintea furtunii; e clar că o să plouă; e noapte, iar mie nu îmi plac ploile din noapte, ploile furtunoase; fac legătura cu Sf.Ilie și ploile lui;

Motanii mei și-au reluat jocul cu inocența vârstei lor; Rene conduce acum pe câmpul de joacă, dar lui Jojo nu îi place să se lase mai prejos; parcă simt neliniștea mea, încearcă să imi distragă atenția de la gândurile mele prin nebuniile lor; reușesc să îmi aducă zâmbete; e normal, i-am văzut crescând, le știu toate mofturile, îi cunosc; i-am luat în mână la câteva ore după naștere, am fost lângă ei când Veve nu era; e normal ca și ei să mă cunoască, să simtă neliniștea mea; sunt lângă mine amândoi, doar Veve umblă hai hui, pe unde doar ea știe.

Se luminează tot cerul, încă nu tună, încă nu plouă; fulgeră.

În noaptea asta am descoperit bucuria de a scrie, de a scrie real, cu pixul pe hârtie nu doar de a simți tastatura sub degete;

O salvare cu sirena pornită sparge liniștea ... poate că nu o să fie furtuna înfricosătoare care se pare; poate o să fie doar o ploaie, o ploaie un pic mai agitată, dar doar o ploaie;

Zâmbet de campion;)

2011-07-11T23:50:00.003+03:00

Îmi place să cred în oameni, asta se știe. Cel mai frumos sentiment e acela în care nu sunt dezamagită de oamenii în care eu cred, de oamenii în care îmi pun speranța;

Lucian Bute e unul dintre aceștia, se știe.

Îi urmaresc evoluția de câțiva ani, unul din meciurile dragi este cel din octombrie 2008, îl păstrez în memorie, știu că m-am trezit mai mult adormită pentru a asculta meciul transmis de Radio România – ca de cele mai multe ori. Mai făcusem asta doar cu Doreftei, însă cu Lucian a fost mereu altceva: mai multe sentimente, mai multe emoții, diferit. E plăcut să vezi oameni care rămân umani chiar dacă sunt campioni; e de apreciat munca, dăruirea și curajul, caracterul; de atunci nu am ratat nici un meci fie că a fost transmis pe tv sau că am căutat transmisiunea pe net. Unul din sinonimele cu meciurile lui Bute, pentru mine, e Radio România, post care mereu a fost lângă Lucian și a transmis în direct meciul indiferent de partidă, importanță, cost. Iar asta cu adevărat e plăcut!!!

Acum cu meciul de sâmbătă, toți au sărit în aer; toți au fost cu ochii pe Lucian, toți erau pasionați de box, toți știau tot;

Pentru mine a fost straniu, nu am fost obișnuită cu atâta agitație, cu atâtea comentarii, cu atât interes pentru un meci; m-am bucurat că românii l-au descoperit în final pe Bute, că îl apreciază dar parcă uneori lucrurile au fost puțin forțate; eram obișnuită cu trezirile matinale, cu acele comentarii puține dar între cunoscători și cam atât; am întrebat răutăcios, în stilul meu caracteristic oamnii despre Bute și am rămas surprinsă să aflu ca s-au uitat la toate meciurile lui, dar când aminteam în treacăt că acestea uneori erau transmise doar pe net la ore mult prea matinale, de Radio Romania, sau în format live text de site-uri de sport, dădeau în bâlbâiala (cam despre asta e vorba!!!)

Mă bucur că am crezut în Lucian Bute când prea puțini au făcut-o (doar Radio Româmia transmitea în direct meciurile), sunt fericită că românii și-au descoperit în sfârșit CAMPIONUL. Întrebarea mea, de ce abia acum?!

Felicitări campionule, felicitări!!!

Zâmbete într-o zi specială:)

2011-06-20T16:22:00.006+03:00

Despre zâmbete am mai scris câte ceva pe aici, îmi place să promovez zâmbetele:) Un moment simplu dar frumos care are în prim plan zâmbetele l-am trăit vineri, ciudat și oarecum neașteptat; dupa doi ani de zile o tante s-a gândit să îmi zâmbească în ziua când aveam nevoie mai multă de asta; mi-a zâmbit pur și simplu, nu credeam că poate face asta, dar mi-am dat seama că până atunci am găsit-o mereu în stări de tensiune, nervozitate, agitație. Poate că zâmbește mereu dar nu am știut eu să abordez situația, paote problema nu era la ea ci la mine. Sunt pregătită că următoarea dată să fie ceva mai indispusă, dar asta nu mă v-a face să uit așa ușor că într-o zi, contrar tuturor așteptărilor mele a știut să îmi ofere clipe de liniște:) Vorbesc despre zâmbete într-o zi specială:)

Chivu e ca un pod peste ani. Face legătura între anii mei frumoși și ceea ce sunt azi, între anii copilăriei mele și vise pe care le mai regăsesc doar în amintiri. Ce ani frumoși. Ce vise de copil. Ce timpuri. A trecut tot, și mă întreb când. Au trecut ani, și ani, și ani! Chivu face legătura între ceea ce am fost cândva și ceea ce sunt azi. Între copilul timid care însă își susținea cu tărie ideile și omul care azi își susține cu tărie ideile dar a rămas la fel de timid deși poate nu mai pare. Mă fastâcesc la fel de repede în fața subiectelor dragi, mă pierd cu totul în lucrurile pe care nu le știu, dar am învățat să răspund prin zâmbete și ca ultimă soluție prin intrebări. Încă nu am învățat să spun ce vreau și ce îmi doresc, deși nu cred că voi invăța vreodată.

Sunt oameni care rămân lângă mine indiferent ce fac, mă înțeleg și mă accepta așa cum sunt, poate mai puțin partea cu înțelesul;)), dar concluzia e că mă susțin, mă ajută, și îmi sunt alături. Familia și câțiva prieteni bun îmi sunt singurii mei aliați, puțini dar buni.

Iunie, zile și semnificații;)

2011-06-14T13:04:00.005+03:00

În mai mi-a atras atenția mulțimea de zile naționale sau internaționale despre care nu știam, așa că am dat iar iama pe Wikipedia și am cătat zile și semnificații din iunie de această dată:)

1 iunie - Ziua Internațională a Ocrotirii Copilului;
8 iunie - Ziua Mondială a Oceanelor;
10 iunie - România: Ziua parașutiștilor;
14 iunie - Ziua Internațională a Donatorilor de Sânge, din anul 2005;

Ziua Laurei:)

16 iunie - Ziua Internațională de Solidaritate cu Popoarele Luptătoare din Africa de Sud – „Ziua Soweto" (proclamată de Adunarea Generală a ONU în memoria victimelor represaliilor rasiste de la Soweto, 16 iunie 1976);

Ziua Copilului African (se marchează din 1991, la inițiativa Organizației Unității Africane și a UNICEF);

20 iunie - Ziua mondială a refugiaților (hotărâtă prin rezoluția 55/76 a Adunării Generale a ONU, din 4 decembrie 2000; este marcată din 2001);

Remember 2000!!! România - Anglia Euro 2000:)

21 iunie - Ziua muzicii europene;
24 iunie – România: Sânzienele (Drăgaica) – este una dintre cele mai cunoscute serbări câmpenești, Drăgaica fiind o zeiță agrară, protectoare a holdelor semănate și a femeilor măritate;
26 iunie - Ziua internațională pentru sprijinirea victimelor torturii;

Ziua internațională împotriva abuzului și traficului ilicit de droguri;

România: Ziua drapelului național (din 1998);

27 iunie - Ziua Mondială a Pescuitului;
29 iunie - Ziua Dunării;

Ziua Africii;

România: Ziua penitenciarelor;

30 iunie - România: Ziua învățătorului;

Sursă: Wikipedia

Jojo și Rene;)

2011-06-11T21:43:00.006+03:00

Despre Jojo și Rene pot scrie pagini, pot povesti întâmplări, momente, clipe dragi sau despre mulțimea de nervi și stres. După o lună iubesc momentele magice când ii trezesc și le dau „bună dimineața” sau când le dau noaptea stingereaJ

Normal momentele când au ei chef de activități nocturne și se aleargă prin casă, se joacă, miaună și fac orice ar putea să mă trezească le urăscu cu adevărat. Dacă până acum câteva zile erau doar prin picioarele mele, mai nou au învățat să se cațere peste tot, dar cablurile de prin casă au rămas preferetele lor; orice spațiu ingust, orice loc în care ei se pot ascunde în voie a devenit preferatul lor și chinul meuJ

Profunzime și nostalgie:)

2011-06-05T23:12:00.003+03:00

Acorduri simple, profunde și nostalgie, amestec între vise și durere, dezamăgire, ură și iertare; credință, iubire și sperantă, ceea ce ar trebui să fie coordonatele noastre din viața de zi cu zi:) Ascultați melodia și luați-o în gândurile voastre:)

Despre asta este vorba:)

2011-06-04T23:23:00.005+03:00

Duminica trecută l-am auzit la Maraton de duminică pe Dominique Antognoni cu o intervenție deosebită despre retragerea lui Chivu, nu o să încerc să zic ceea ce a spus pentru că nu pot reda cuvinte care acum sunt doar într-un colț de suflet. Rostește numele Cristian ca nimeni altul (iar asta o știu de pe vremea când Chivu încă juca la Ajax și era în negociere cu echipele din Italia!!!) a vorbit atât de frumos încât am rămas prea emoționată ca să pot scrie atunci despre asta. A fost simplu dar atât de profund. Doamne cât de mult m-a emoționat omul ăsta chiar dacă pentru mine subiectul e sensibil prin definiție: Chivu.

Mă bucur că sunt oameni – puțini ce e drept - care văd în Chivu acel om și jucator în care eu cred de o mulțime de ani;)

A fost simplu și uluitor, a vorbit atât de emoționant despre un om drag mie că nu am putut să mă întreb de ce doar el, de ce doar Dominigue a știut să zică în cuvinte ceea ce ar fi trebuit să vedem în legătură cu retragerea lui Chivu, e ciudat și frustrant pe undeva, dar aceasta e realitatea, o realitate pe care o trăim dar cu care nu prea știm ce să facem.

Nu încerc să fac ”educație” fotbalistică pentru cei care îl contestă pe Chivu și generația lui de „ratați” pentru că nu se merită.

Fotbalul pentru mine nu a înceut cu Boloni, Hagi și Popescu, Adi Ilie, Adrian Cristea sau Cristi Tanase – am văzut cam tot ce se poate vedea despre fotbaliștii nostri incontestabili, dar, nu am trăit performanțele lor, nu m-am bucurat pentru victorii și nici nu am suferit la înfrângeri. Nu am cum să fiu atașată de eiJ

Fotbalul pentru mine a început cu Chivu și doare fiecare vorbă răutacioasă fără acoperire rostită de cei care nu se vor ridica niciodata la valoarea ”ratată” a lui Chivu (sper să revină asupra deciziei, sper ca urmatorul selecționer al Echipei Nationale să fie suficient de puternic ca să îl determine să îmbrace iar tricoul nationalei!!!)

Mă întreb - dacă generația asta a fost denumită de „ratați”, următoarele oare cum vor fi supradenumite!?

Și, mă mai întreb de ce toți l-au criticat pe Chivu că nu a jucat în nu știu ce meciuri amicale dar nimeni nu a avut reacție la faptul că Mutu, Raț, Tamaș și Săpunaru nu au făcut deplasarea pentru meciul amical cu Brazilia (aa, ei au nevoie de pauză, de vacanță, Chivu nu a avut avantajul ăsta la Națională - despre asta e vorba ... ceea ce e trist!!!)

Îmi e dor :)

2011-06-03T15:32:00.007+03:00

Că tot joacă în seara asta NaționalaJ. Meci cu Bosnia! Nu știu cum a ajuns Bosnia să ne sperie în asemenea hal, pentru că eu îmi amitesc mereu meciurile în care câștigam lejer în fața acestei echipe, dar dacă toate se schimbă de ce să nu se întâmple asta și în fotbal – ar fi întrebarea de ce nu se schimbă și fotbalul nostru în bine, dar asta e deja altă discuție. (Hai România!!!)

După vreo 5 ani și un sezon aproape dezastruos a reușit și Steaua să gâștige un trofeu: Cupa României, dar în ce meci!!! Un meci de legendă, un meci unic, un derby Steaua – Dinamo cu trofeul pe masă și o învingătoare pe măsură. O victorie frumoasă, un Olăroiu modest, un sincer mulțumescJ

O campioană surprinzătoare a României – Oțelul Galați, dar ăsta e fotbalul, mereu surprinzător. Îmi doresc să confirme în Liga Campionilor – să aibă un joc frumos, iar jucătorii mentalitate de învingători.

Săpunaru a fluturat steagul României cu Porto triumfând în Europa League iar Guardiola cu Barcelona au fost câștigătorii Champions League.

Neșu a suferit o groaznică accidentare din care tot ce sper e să rămână cu cât mai puține urmări, iar în semn de respect George Ogăraru i-a dedicat Cupa Elveției câștigată cu Sion.

De menționat este și victoria Inter-ului în fața celor de la Palermo; am avut doi români în finala Cupei Italiei iar asta e de bine. Păcat de accidentarea lui Goian care o să îl țină departe de Națională pentru meciul cu Bosnia; a ieșit învingător Chivu dar ... e un trofeu umbrit de decizia retragerii de la Naționala. Știam că o să vină și momentul ăsta dar totuși parcă e prea devremeL Mă agăț de vorbele lui Olăroiu: "Victoria asta ne va da aripi pentru Cupa! Chivu va reveni la națională!" Până acum jumătate din afirmație s-a adeverit. Aștept momentul în care Chivu se va răzgândi; pentru că e puternic și știu că nu accidentările și programul infernal de la Inter l-au făcut să ia această decizie. O să scriu curând despre ce cred eu și nu numai.

Chivu e legătura mea cu trecutul, cu lacrimi și zâmbete, cu mici victorii și esecuri răsunătoare, cu ce a fost mai bun și mai frumos, mai simplu și mai complicat; majoritatea deciziilor sale le-am respectat, dar acum îmi e dor să îl văd printre tricolori.

O statistică mai complexă despre evolutia internaționalilor români în Gazeta Sporturilor

Timp încotro?!

2011-06-02T21:09:00.005+03:00

Anul trecut scriam cuvinte simple despre o zi frumoasă și îmi dădeam întâlnire cu mine tot aici, pe blogJ

Și astăzi asta fac!!!

Nici pe departe nu mi-am clarificat gândurile, mă simt prinsă la fel de tare între dorința de a prinde rădăcini sau de a-mi lăsa aripile să crească, e încă greu de luat o decizieJ

Despre Wentworth Miller încă vorbesc făstâcită și îmi e dor să revăd Prison Break – până acum am reușit doar secvente dintr-un film mult prea fain; Tot Scofield m-a făcut să înteleg cât de ignorați suntem de multe ori,și cu cât de multă ușurință tratăm „aparențele”.

A fost un an care a îmbinat perfect momenteel simple cu cele complicate, zâmbetele cu lacrimi, căderile stupide și ridicările miraculoase. A fost frumos, trist, dar am încercat mereu să mă ridic la nivelul provocărilor. Am încercat să zâmbesc și să am un gând bun pentru oamenii din jurul meuJ

Am încercat să îmi ascund durerea în spatele speranței, să îmi plâng neputința doar în fața nopții, am zâmbit complice la victorii și am încercat să merg mai departe chiar dacă viata e nedreaptă și atât de frustrantă uneori...

Am pierdut oameni faini anul ăsta – oameni ce acum sunt îngeri – îngeri pentru că Dumnezeu avea nevoie de ei, (Dumnezeu și-a piedut una din cetele de îngeri - trebuia să iși construiască altă dar avea nevoie de un conducător!!!)

Am cunoscut oameni noi, oameni cu scopuri clare, oameni în fața cărora am o singură variantă: să nu mă las învinsă :))

Am terminat în vreo lună Supernatural, am început de vreo 2 săptămani Gray's Anatomy - și aștept următoarele sezoane care încep în septembrie în ambele cazuri;) Am ajuns la concluzia că nu ”urăsc” atât de mult sângele pe cât detest insectele J

Cam tot ce am făcut anul acesta se regăsește și în paginile blogului meu. Astăzi am scris simbolic pentru că am promis să fac asta. Acum promit că o să fac acest lucru și la anul. Tot pe 2 iunie, tot de ziua lui ´ntișor:))

Aș mai fi avut multe de zis: regăsiri, oameni faini, Miau, vise, planuri, Veve, cărți, dezamăgire, gânduri, zâmbete, Pab, filme, muzică, Rene și Jojo, Hello Radio, povești, colț de rai ...

Copilărie de poveste :)

2011-06-01T22:33:00.003+03:00

Am avut o zi faina, o zi a copilului simplă, cu miros de iasomie, vata de zahar, cu Poieni și Cola (amintiri din primul an de facultate!!!) cu soare și ploaie de vară, cu urări făcute copiilor dragi, cu frumoase cuvinte primite de la oameni mult prea faini, cu bujori lăsați tatei și alte flori duse copiilor frumoși din gândul meu. O lacrimă lăsată să curgă, câteva amintiri frumoase și cateva zeci de alte gânduri. Câteva zgârieturi marca Jojo și Rene - care sunt din ce în ce mai jucăuși și scumpi.

Am avut liniște în suflet deși visele mă bântuie iar;)), și iar nu mai înteleg prea multeJ

Dar copilăria mea de poveste, îmi amintesc cu drag de ea ori de câte ori am ocazia dar cu atât mai mult într-o asemenea zi, zi dedicată copiluluiJ

Am fost acolo, am văzut ;)

2011-05-19T22:14:00.002+03:00

19, joi ciudata coincidență și pe undeva tristă. Dacă e joi e zi de vizită, cu atât mai mult într-o zi de 19. Așadar vizită să fie ... Mm, nu una foarte plăcută, dar ... acum reacționez mecanic, nu m-am obișnuit deja.

Poate totul ar fi mers bine dacă nu m-aș fi împiedicat de prima voce neprevăzută (nenea ȘtefJ - om ce a cam început să mă intimideze!!!)

Au trecut zeci de minute fără să am un gând clar, toate veneau de undeva și plecau spre nicăieri... Lucrurile făcute mecanic mă omoară, clar. Trebuie să încerc să renunț la ele;

Un ”bună seara” răgușit am putut să zic doar (bine că nu am primit replica preferată a lui Ninette!!!) și ... față în față cu Ștef, nenea Ștef. Capăt de drum, final ... eram prinsă.

Încerc să nu mă uit la omul din fața mea, îi ascult doar vocea ... Nu mă pricep la cuvinte, cu atât mai puțin la astea. Și trec iar minute, poate iar zeci, de această dată încerc să fiu coerentă în gândurile mele, să mă exprim cât mai clar (ha, ha – se știe că nu pot să fac asta!!!) și totuși am rezistat eroic – chiar dacă uneori ”frigul” și-a făcut simțită prezența în vocea meaJ.

Am vorbit despre oameni faini, despre oameni care m-au marcat prin gesturile lor, despre ”de fapt ai fost acolo, ai văzut!” (da, am fost acolo, am văzut - poate știu prea multe și mă oftic prea mult poate!!!) despre legături faine și oameni dragi, în concluzie a fost o seară faină per total chiar dacă în glas cu răgușeală ( de la frig evident!!!) cu amintiri despre un om mult prea fain pe care Dumnezeu l-a vrut pentru că era cel mai bun - și da, probabil filmele sf au o bază mult prea reală decât am crezut până acum, și dacă e vorba de Supernatural atunci Supernatural să fieJ

Suflete dragi ...

2011-05-10T21:07:00.003+03:00

Noaptea trecută a fost tristă, pentru că în magia ei a ascuns prea multă durere, prea multe întrebări și puține răspunsuri. Minutele treceau, totul în jur tăcea. Nu aveam chef de prea multe, voiam doar liniștea apăsătoare să vorbească, iar asta s-a întâmplat până acordurile melodiei apărute de nici nu știu unde s-au făcut auzite ...

Am mers la somn cu senzația ciudată de lacrimi adormite înainte de vreme și mi-am amintit de oamenii mei duși prea devreme:

"Suflete dragi

Vă duceți rând pe rând

Ne părăsiți și vă uităm curând,

... prea curând.

Suflete dragi

V-ați dus cu noi în gând

Și ne-ați lăsat plângând,

... prea curând"

Azi le îmbin ;)

2011-05-09T22:02:00.006+03:00

Anul trecut pe vremea aceasta scriam câteva cuvinte despre Ziua Europei (și din câte se pare a cam fost răsfoit „articolul” ăla, mulțumesc!!!). Prin 2009 în aceeași zi scriam un post tare drag iar azi vreau să le îmbin pe amândouă.

E frumos că sărbătorim zile, păcat că nu prea știm ce să facem cu ele; îmi e drag blogul în toate momentele mele: triste și pline de bucurie, agitate dar melancolice, ba chiar și atunci când nu scriu prea des am motive care mă obligă să revin în forță, să înșirui cuvinte prea pline de întelesuri dar pe care uneori nu le las să transmită nimic. Îmi plac zilele faine, cu picături de ploaie și curcubeul în toată splendoarea sa, ador nopțile de mai și diminețile matinale, îmi place relaxarea de amiază și gândurile gri din fiecare zi;

Sunt zile, trec ore și vin ani; creștem, ne maturizăm, păstrăm în colț colorat de suflet copilul de ieri; e bine să ai vise, să faci planuri și să speri. E fain că avem o zi a Europei, care se pare că prinde încet și la noi (ne-a reprezentant Mandinga la Bruxelles pe toți cei care nu am sărbatărit!!!) iar blogul meu mi-e din ce în ce mai drag pentru că mai mult ca pâna crește sub ochii meiJ

Duminici liniștite :)

2011-05-08T19:41:00.002+03:00

Serile mele de duminică sunt liniștite, dincolo de vremea de afară în suflet e cald și liniște, mă pierd adesea prin vise verzi dar mă cuprinde un regret ciudat când cu pași grăbiți se apropie ora de rămas bun dar nici măcar nu știu de ce! Știu în schimb că fiecare final de duminică e la fel, deși doar aparentJ

Am mai scris despre asta, nu mă mai repet deși despre lucrurile frumoase poate nu ar trebui niciodată să avem „restricții” să vorbim; în timp am învățat să mă bucur de lucrurile care par mărunte, de un apus superb de soare, de o lună magică, de un fir de iarbă în adierea vântului sau de o buburuză „escaladând” o frunză ...

Narcisa Suciu - Poate tu, poate eu

„Devorez” tot

2011-05-08T18:41:00.000+03:00

Acum mi-a rămas până la episodul următor din Supernatural să „devorez” tot ce găsesc mai vechi, nou, emoționant și frumos; retrăiesc clipe care par de o mulțime de timp dar realizez că sunt de vreo lună; acesta e efectul filmului, iar mie îmi placeJ

Mai, zile și semnificații:)

2011-05-08T13:44:00.004+03:00

Voiam să scriu câteva cuvinte despre ziua de azi, despre semnificația ei din punct de vedere religios, dar mergând dincolo de asta, să scriu despre femei, o zi dedicată de Biserică în special mamelor ...

Avem cică declarată o zi oficială a Mamei - prima duminică din mai (deși mă depășește de ce s-a ales ca zi această dată când în peste 70 de tări Ziua Mamei este în a doua duminică a lunii mai, eh – am vrut să fim noi iar diferiți!!!) ca să fie confuzia mea totală a două duminică din mai este dedicată Zilei Tatălui (această zi nu este clar definită pentru alte tări, diferind de la una la alta!!!)

Ziua Familiei este sărbătorită cu dată fixă pe 15 mai iar aceasta a fost instituită de către ONU (În România se pare că sărbătorim această zi și în prima zi de Paști!!!)

Pe lângă acestea am mai descoperit alte câteva zile de existența cărora nu știam:

Ziua Mondială a Râsului - este sărbătotită în prima duminică din luna mai;

Ziua Mondială a Astmului - prima zi de marți din luna mai;

România: Ziua Adolescenților - nu este o dată fixă, ci este a doua duminică a lunii mai;

Există o serie de alte sărbători din luna mai naționale sau internaționale iar acestea sunt cele care mi-au stârnit mie interes sau curiozitate:

1 mai Ziua Muncii:
2 mai Ziua Națională a Tineretului;
3 mai Ziua Mondială a Libertății Presei;
4 mai Ziua națională a inimii
5 mai România: Ziua Bărbatului;
8 mai Ziua Internațională a Crucii Roșii;
9 mai Uniunea Europeană: Ziua Europei;

România: Ziua Independenței;

14 mai Ziua Mondială a lumânărilor aprinse - comemorarea victimelor SIDA;
15 mai Ziua Internațională a familiilor;

Ziua latinității;

România: Ziua medicului veterinar;

Ziua familiei române - din 1994;

17 mai Ziua Internațională de Luptă Împotriva Homofobiei;
18 mai Ziua Internațională a muzeelor;
19 mai Ziua Mondiala de luptă împotriva Hepatitei;
20 mai Ziua Internațională a metrologiei;
21 mai Ziua Mondială a Culturii și Diversității Culturale, stabilită de UNESCO;
22 mai Ziua Internațională a Diversității Biologice;
23 mai Ziua Mondială a broaștelor țestoase;
24 mai Ziua Europeană a parcurilor;
25 mai Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți
27 mai Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale - marcată la inițiativă Vaticanului;
30 mai România: Ziua gardianului public;
31 mai Ziua Mondială fără tutun;

Sursă: Wikipedia

Pentru că în 1986, pe 7 mai Steaua a fost Regina Europei!!!

2011-05-07T17:48:00.008+03:00

Perioada în care Steaua făcea spectacol, perioada în care Steaua făcea artăJ Ne-au rămas amintiri atât de frumoase care trebuie păstrate cu grijă în muzeul din sufletul fiecăruia dintre noi. Sunt cele mai frumoase amintiri de aur ale noastre, oferite de o echipă specială care merită respectul nostru.

Pentru că în 1986, pe 7 mai Steaua a fost Regina EuropeiJ

Supernatural ... și atât!

2011-05-06T20:23:00.007+03:00

Final de martie, început de aprilie, undeva pe acolo deschid primul episod din Supernatural cu speranța că acum voi reuși să vad mai mult de 2 episoade. Era duminică, asteptam să intre ai mei pe mess și nici nu știu când au trecut primele trei, patru episoade. De data asta am fost prinsă de film din două motive: voiam să îl descopăr pe Dean și depășisem bariera fricii (am schimbat ora de vizionare, m-am uitat ziua, nu în miez de noapte - iar asta probabil a făcut diferența!!!)

Deja am terminat toate episoadele apărute, aștept ultimile din seria 6 și apoi sezonul 7 care se pare că a fost confirmat.

Nu prea îmi găsesc cuvintele să vorbesc despre film, după Prison Break nu credeam că o să mai fiu atât de prinsă de altă acțiune a altui film, după Michael Scofield nu credeam că or să mai fie actori la fel de dragi și totuși i-am luat la pachet pe Winchestern Brother's.

Îmi place filmul, îmi doresc ca într-o zi să îmi fac timp să îl revăd. Sunt lucruri care nu are cum să te lase nepăsător, fără semne de întrebare, sau momente care să fie răspunsul întrebărilor de demult. Pare doar un film, dar eu merg dincolo de granița asta pentru că undeva e o realitate, iar realitatea face parte din viață.

Sunt momente frumoase, haioase, emoționante și de-a dreptul copleșitoare în încercarea asta continuă a lui Dean și Sam de a salva lumea, de a merge dincolo de limitele realității spre fantastic; se aruncă în întuneric pentru a vâna creaturi din povești, din mitologii, care par a fi ireale dar care totuși exista: fantome, spirite, demoni, vampiri; apariția îngerului Cass corespunde cu întoarcerea lui Dean din Iad, moment în care lucrurile devin și mai misterioase, capătă alt sens; lupta dintre bine și rău, dintre Cer și Iad, ingeri și demoni - are un rol important; O Doamne, e greu să încerc să exprim câteva puncte de vedere fără a deveni penibilă, sunt atât de multe momente cheie încât nici măcar pe cele esențiale nu le pot surprinde de frică să nu devin ridicolă;

E un film de pus în ramă, un film care trebuie văzut poate măcar o data în viață...

Nu o să uit că recomandarea a venit la fel ca Prison Break și atât de multe alte lucruri frumoase din partea unui om drag:((

Colțul meu de rai, de acasă :)

2011-05-02T21:55:00.002+03:00

Uneori mă întreb cum e în Rai ...

Dar nici nu caut răspunsuri; mă uit în jurul meu și știu în schimb cum mi-aș dori să fie ... Iar dacă acesta nu e răspunsul, măcar una din zilele Raiului mi-aș dori să arate așa ...

Iar asta într-o zi de primăvară, fiecare anotimp e magic în felul său;)

Scopul tău ...

2011-04-30T21:22:00.005+03:00

E trist că în alergarea asta continuă uitam ce contează ...

Alergăm după bani pentru a ajunge la o fericire care nu avem nici o garanție că există. Suntem ipocriți și spunem că nu ne pasă de bani, că punem oricând prietenii și familia înaintea lor, dar ajungem să ne mințim singuri ... Pentru câțiva lei în plus sau euro mai nou, uităm de familie, oameni care contează, prieteni, amici ...

Uităm să sunăm oamenii dragi, să trimitem mesaje de „La mulți ani!” în alergarea asta continuă, renunțăm să spunem „mulțumesc!” pe motiv că e prea banal, prea târziu, fără sens; lăsăm sms-uri fără răspuns că „nu am timp acum!”

Doamne, oare unde ne-am pierdut și de ce?!? Căutăm toate motivele să amânăm întâlniri, să pierdem timp ca mai apoi să regretăm. Găsim scuze stupide pentru orice dar uităm ce contează ...

Îmi e al naibii de dor de timpul trecut, de cozonacul mamei, de zilele de sărbătoare în familie, de ce era frumos și sincer în inima mea de copil ... Acum privesc în urmă iar în amalgamul de sentimentecare mă copleșesc ... îmi mai aduce bucurie doar să îi știu fericiți pe ai mei ...

Și dacă ă să mă cuprindă vreodată nebunia asta de a alerga continu spre un scop inexistent sper măcar să reușesc să rămân umană ...

„Căutăm toate motivele să amânăm întâlniri...” pentru că o să mă întreb mereu care a fost defapt scopul tău?!

Kate and Will - happy moments :)

2011-04-29T23:28:00.001+03:00

Oameni fericiți, momente unice și emoționante :)

Poveste reală

2011-04-29T20:18:00.008+03:00

Despre nunta regală s-au spus atât de multe, dar mai sunt o mulțime de spus.

Pentru mine au fost două momente: cel în care am comentat și în care am „trăit”... Am comentat împreună cu Km, punând accent poate prea mult pe ceea ce se vorbea pe la televiziunile noastre dar nu că aș fi fost plăcut impresionată, din păcate (nu poate fi uitată „ sfânta pauză!!!”)

După plecarea lui Km și un episod din Supernatural am trecut la Povestea reală ...

Doar răutăcioșii spun că nu au tras un pic cu ochiul la tot ce s-a întâmplat azi.

Mi-a plăcut tot ce a fost simplu, simplitatea situației, simplitatea miresei, cât de simplu!!!

Da, mi-a plăcut că pe lângă toată nebunia am văzut tineri îndrăgostiți, frumoși și sinceri; am văzut o poveste reală. Dragostea învinge orice, chiar dacă despre Kate s-a zis că e doar o fată obișnuită azi s-a trecut peste asta. Este o femeie puternică și nu s-a lăsat intimidată de nimic.

Am plâns ca la orice final fericit din film, am plâns pentru că eram singură acasă și mi-am permis să fac asta, am plans pentru că dincolo de tot ce a fost ăsta nu e un film, o poveste, e o realitateJ

Sunt oameni cărora le pasă!

2011-04-22T01:12:00.007+03:00

... acum te „regăsesc” încă prin sfaturi și recomandări, dar la un moment dat or să „expire” ... și atunci o să îmi fie al naibii de greu ...

„Din codru rupi o rămurea,
Ce-i pasă codrului de ea!
Ce-i pasă unei lumi întregi
De moartea mea!” (George Coșbuc)

... sunt oameni cărora le pasă și care te au în gând, mereu!!!

Mesajul meu:)

2011-04-15T23:13:00.006+03:00

De câteva zile sunt fascinată de tot ce ține de Învierea Domnului, de iepuraș și ouă roșii; trăiesc într-o lume a mea unde este tare bine și frumos. Vorbeam azi cu Ninette și i-am zis că ascultam pe fundal Prohodul Domnului iar întrebarea firească, poate, a fost: ”deja?!” Săptămâna viitoare o să treaca prea repede ca să mă pot bucura în totalitate de melodia aceasta atât de profundă. Da, am început să fac lucrurile care îmi aduc liniște și zâmbete. E un sentiment tare special! Nu o să am timp în ultimile zile să fac toate lucrurile frumoase și să trăiesc la intensitate maximă tot ce e minunat. Și sunt atât de multe!!!

Săptămânile acestea am încercat să uit de micile tensiuni, de problemele pe care le vad la fiecare pas dar care dispar la prima adiere de vânt, am încercat să trec peste multe clipe triste pentru că viața nu e mereu dreaptă, dar pentru unele lucruri, chiar daca aș sta bosumflată nu se mai poate face nimic (mai pot simți doar regret, frustrare ... L!!! )

Chiar dacă afară e frig și plouă mai mereu, am încercat să zâmbesc picăturilor, am căutat curcubeul în sufletul meu și am văzut soarele de după nori...

Ar trebui să învățăm să primim Lumina Învierii, să ne bucurăm de ea, să oferim zâmbete celor din jurul nostru și să încercăm prin optimismul nostru să facem zile fericite celorlalți. Sunt atât de multe probleme în lumea aceasta încăt dacă am încerca să ne detașăm căteva clipe nu am pierde nimic, din contra am reuși pentru căteva momente să fim mai buni, mai aproapre de Dumnezeu, mai împăcați cu noi.

Asta e mesajul meu din acest an: hai să uităm problemele pentru câteva clipe și să încercăm să primim în suflet Lumina Sfântă a Învierii. Avem timp în celelalte zile să fim triști, bosumflați, mofturoși, nemulțumiți ... hai să ne bucurăm de tot ce ne oferă aceste zile cu adevărat speciale, să oferim zâmbete și credință ...

Eu promit că voi încerca să fac asta și oare ar putea să mi se opună cineva, ar încerca cineva să mă împiedice?! J

Și dacă sunt cititori care cred că există probleme atât de mari încât să nu poată fi fericiți nici măcar în ziua Învierii Domnului aștept să aflu și eu problemele alea!!!

Citeam noaptea:)

2011-04-08T21:39:00.005+03:00

L-am întâlnit pe Cioran întâmplător, eram prin clasa a XI a, la bibliotecă așteptam să îmi iau cărțile pentru care eram acolo și pentru a alunga plictiseala m-am apucat să îmi plimb privirea pe cărțile de lângă mine. Nu știu de ce, dar m-a atras ceva, și mult timp după îmi luam cărțile lui să le citesc; citeam noaptea pentru că nu voiam să mă deranjeze nimeni, iar Pe culmile disperării a produs la vremea aceea un cutremur interior la început, apoi între mine și lumea mea. De atunci nu am mai recitit-o, dar într-o zi o să o fac iar!

Eu sunt omul care voi râde în clipa supremă, în faţa neantului absolut, voi râde în agonia finală, în clipa ultimei tristeţi. Pe culmile disperării

Oricât m-aş lupta pe culmile disperării, nu vreau şi nu pot să renunţ şi să părăsesc iubirea, chiar dacă disperările şi tristeţile ar întuneca izvorul luminos al fiinţei mele, deplasat în cine ştie ce colţuri îndepărtate ale existenţei mele.

N-ar trebui să scriem cărţi decât pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăzni să le mărturisim nimănui.

Accept să fiu ultimul om, dacă a fi om înseamnă să semeni cu ceilalţi.

O tăcere abruptă în toiul unei discuţii ne readuce brusc la esenţial: ne dezvăluie ce preţ avem de plătit pentru a fi scornit cuvântul. Mărturisiri şi anateme

Mesaj pentru un înger ...

2011-03-31T20:50:00.005+03:00

Astăzi mi l-am cumpărat pe Pab, un ursuleț. Nu știu dacă mă ajută prea mult, dar chiar mi-am dorit ceva simbolic, ceva care să fie palpabil, ceva, nu doar amintiri iar ursuleții știi tu că au fost un subiect dezbătut cu ceva interes; Feel e la fel de cuminte (sau Phill – cum tu l-ai alintat, deși uneori doar faptul că se scrie diferit face diferența!!!)

Mi l-am luat pe Pab la fix trei săptămâni de când ...

Azi totul a fost ciudat deși aparent comun – același drum, aceleași opriri, aceleași gânduri, aceleași gânduri care s-au fugarit unele pe altele dar s-au pierdut la prima adiere de vânt;

Pentru că Pab o să îmi amintească de tine ...

Îmi e ciudă și sper să știi asta ... Îmi plâng neputința, durerea, regretul ... Promit că o să fac ce mă sfătuiai cu vreo 6 luni în urmă, îmi e ciudă că nu o să îmi mai predai lecții despre viață (în atelierul ăla al tăuJ), o să învăt să dansez, o să mă uit la toate filmele recomandate (și poate o să reusesc să înteleg ce era cu Dean ăla), mai aveam de învățat atât de multe de la tine, trebuia să îmi mai zici atât de multe, de ce Daniel, de ce?!? O sa încerc să învăț să fiu mai scurta și la obiect, fără comentarii suplimentare, și complicații dar o să îmi fie al naibii de greuL Să știi că uneori chiar îmi e frică, nu doar o mimez ... și o să mai învăț să las lumea să zică ce vrea...

Restul ... e tăcere! E timpul să te odihnești și să îți iei în serios rolul de înger!!!

Orice ajutor e motiv de mulțumire!!!

2011-03-28T19:26:00.004+03:00

Zilele astea un mesaj din inbox-ul de pe Imaprte.ro mi-a atras atenția în mod deosebit și nu știu de ce! Sunt momente triste pe lângă care nu pot trece ușor și poate de aceea susțin acest caz pe blog, așa cum am făcut și cu Răzvănel;

E un strigăt comun de ajutor, unul poate de multe ori mut, care nu răzbate dincolo de limitele pe care noi singuri ni le impunem. Și totuși, prin glasul literelor înșirat pe pagini virtuale, Maria a reușit să îmi atragă atenția; povestea este simplă, comună dar atât de tristă.

Problemele au început în luna octombrie, iar în luna ianuarie în momentul în care tatăl a fost disponibilizat au devenit critice, cu atât mai mult cu cât Maria ajunge la spital cu hemoragie puternică iar în urma internării și a analizelor devine suspectă de cancer de col uterin (acum se așteaptă rezultatul biopsiei!!!)

Copiii sunt mici, dar cu toate acestea au înțeles dificultățile familiei. Părinții lor au încercat să le ofere copiilor un univers cât mai colorat, o copilărie așa cum o merită fiecare copil, dar problemele întâmpinate nu le-au oferit șansa: mezinul familiei are doar un an și 4 luni iar Cristina în curând împlinește 4 anișori; băiețelul cel mare este în clasa a II-a și încearcă după puterea lui de baiețel cuminte să își ajute așa cum poate familia.

Familia cere ajutor, cere orice. Nu conteaza de ce natura e, orice lucru e bine primit! Orice ajutor e motiv de multumire ...

Pentru mai multe detalii contactati direct familia la:

ionutv47@yahoo.com; ancamagda79@yahoo.com .

Transmit enorm, dincolo de limbaj ...

2011-03-25T12:46:00.009+02:00

Zilele astea m-am ocupat de o chestie interesantă și oarecum nouă pentru mine. M-am alătrat Laurei în încercarea ei de a promova cât mai mult Hello Radio, un post online pe care eu îl ascult de mai bine de un an de zile. Simplu, am căutat site-uri care să promoveze radio-urile online și am trimis link-ul mai departe Laurei.
In încercarea mea m-am pierdut de multe ori pe site-urile vizitate și m-am rătăcit prin lumea lor, citind lucruri frumoase și interesante, dar și chestii care m-au dezamagit într-o oarecare măsaură. Și pentru că vorbesc de Bug Mafia e normal că sunt subiectivă dar nu prea înteleg de ce i s-a pus etichetă doar pentru că e încadrată în genul hip hop. Hai să fim sinceri și să nu ne mai ascundem, vorbim obscen cu toții (într-o măsură mai mare sau mai mică!!!)și nu prea mi se pare corect să aruncăm săgeți otrăvite doar pentru că de multe ori dă bine ...
Ascult Mafia de vreo câțiva ani, să fie 6 - 7, undeva pe acolo ... Recunosc, mi-am selectat melodiile, din alea multe multe am rămas cu cateva dragi și la care țin mult, pe care le ascult și care îmi schimbă mereu starea de spirit. Nu zic acum că trebuie promovați (Mafia nu mai are nevoie de promovare!!!) dar mi se pare urât să fie etichetați fără a ști că Bug Mafia are melodii cu un impact puternic, melodii care transmit enorm dincolo de limbaj, melodii de existența cărora știu doar devoratorii de muzică (pentru Ninette!!!) nicidecum și cei care pun etichete gratuite.
Îmi amintesc că Mafia a vorbit despre droguri cu mult timp înainte ca fenomenul să ia amploare și nimeni nu i-au bagat in seama, nimeni nu a luat în serios "versurile obscene" programe de prevenire și informare făcându-se cu câțiva ani după ...
Accept ideea că fiecare are dreptul la opinie, fiecare pe pagina sa virtuală face ce vrea, dar ar fi frumos dacă s-ar încerca să se exprime idei nu de a se pune etichete. Poate de multe ori pun și eu etichete, poate din prea mult subiectivism ridic în slăvi pe unii și uit de realismul pe care poate ar trebui să îl abordez, dar ... e aiurea să etichetezi de multe ori fără a aduce argumente ...

... și pentru că Mafia îmi amintește de tine ...

Un motiv din alea încă o mie?!

2011-03-21T15:16:00.007+02:00

Sunt momente în care îmi amintesc de oameni dragi, de clipe frumoase, de ceea ce contează pentru mine ... Dar acum nu vorbesc despre nimic din toate astea, sau mai bine zis vorbesc de toate la un loc ...

Și încep prin a zice că vreau să îi zâmbesc soarelui, chiar dacă trist, vreau să mă las răsfățată de razele timide, iar muzica Hello Radio o vreau ca pansament pentru sufletul rănit (poate cel mai bun medicament ...)

Anul trecut pe vremea asta eram fascinată de acest radio, am scris câteva posturi pline de cuvinte dragi pentru un radio de suflet, și nu vreau să mă repet ...

Hello Radio nu poate fi explicat în cuvinte, poate fi doar ascultat.

Il așez în vitrina de lux a radio-urilor dragi sufletului meu, alături de Radio 3J a cărei amintire o păstrez mereu și Radio Romania.

Hello Radio a reușit să mă determine să rămân pe link-ul lui, cu nopți memorabile, dimineți magice și ore atât de frumoase. Mult prea frumoase pentru a uita să le apreciez, chiar dacă am vorbit atât de rar în ultima perioadă despre aceste momente atât de minunate ...

E o combinatie perfectă între două radio-uri intrate în inimă pentru totdeauna, între tinerețe și experiență, între dorință, pasiune și profesionalismJ, între ... nici nu mai contează. E important că ele există, că se transformă în prieteni dragi când am nevoie, că sunt acolo, pe link-ul lor întotdeauna.

Timpul meu ar fi mai trist fără Hello Radio, e un proiect tânăr care merită atenție, care are atât de multe de oferit ... și pentru asta și încă o mie de motive, am ales să scriu astăzi despre elJ

Un motiv din alea încă o mie?! Are muzica superbă, mă face mereu să zâmbesc ascultând și ... îmi citește gândurile J (restul până la o mie vă las pe voi să le descoperiți ... J )

Fulgi de zăpadă supărați ...

2011-03-17T22:16:00.003+02:00

Pe ici pe colo au apărut pete albe. Sunt fulgi de zăpadă supărați care într-un trist joc au căzut pe pământ. E trecut de jumătatea lui martie și afară ... e un timp trist.

Atât de trist.

Trăiesc sentimente contradictorii, stări confuze, momente dificile ...

În fața morții îmi e imposibil să am reacție, îmi e greu să îmi găsesc cuvinele iar uneori poate nici nu le caut. Nu am răspunsuri dar nici măcar întrebări. Totul e trist. Doar atât. Acum sunt prea putine care mai contează ...

Despre zâmbete, priviri dragi și gânduri bune!!!

2011-03-08T14:22:00.007+02:00

Despre zâmbete, priviri dragi, soare și gânduri bune într-o zi specială, dedicată internațional femeilor. E o zi frumoasă iar primăvara timidă încearcă să aducă fericire și bucurie în inima tuturor. Să învățăm să ne bucurăm de razele de soare, de florile primăverii, de firul alb-roșu, să ne redescoperim și să visăm mai mult. Odată pe an e început de primăvara, acum e momentul pentru începuturi și gânduri bune, pline de încredere și optimism ... Primăvara începe cu oricare din noi, oricând vrem noi. Dar dacă tot e Ziua Femeii la început de primăvară inseamnă că avem un motiv în plus de a fi în centrul atenției...

Dedicată femeilor, dar cu un plus mare in special mamelor. E ziua voastră! Profitați de ea!!!

Pentru că ...

2011-03-03T14:09:00.001+02:00

Și a venit primăvara pentru că i-am zâmbit, am deschis larg ferestrele și am așteptat-o cu drag. Și a venit cu soare și ceva fulgi de zăpadă, a venit cu speranțe noi și liniște. A venit pentru că am învătat să îi zâmbesc, pentru că nu mai țin cont de gradele cu minus, pentru că mă bucur de razele de soare... Pentru că e frumos!!!

Ce frumoasă e primăvara!

2011-03-01T11:26:00.009+02:00

O port în gând și în suflet, zâmbesc și vreau să mă bucur de ea. Azi nu ofer ghiocei și nici mărțisoare, am trimis doar câteva mesaje oamenilor cu adevărat dragi și cam atât.

I-am dăruit ghiocei mamei încă de la mijlocul lui februarie și sper că incă de pe atunci i-am adus primăvara în suflet. Am dat în dar oamenilor mei, la final de februarie, un alt simbol al primăverii firul alb-roșu cu drag și multă căldură.

Azi e o zi frumoasă pentru toți care își doresc asta. Poate că e tristețe în jur, stres și agitație, dar putem oferi zâmbete calde și un pic de întelegere.

Ghiocelul atât de sensibil și delicat ar trebui să ne învețe lecția primăverii: nimic nu e imposibil atât timp cât există dorință. Ghiocelul luptă cu frigul și zăpada doar pentru a aduce zâmbete, noi de ce nu am putea?!!

Zâmbete multe într-o primăvară superbă!!!

A venit primăvara!

2011-02-28T20:39:00.006+02:00

Final de februarie, cam zgribulit și melencolic.

Am chemat primăvara azi prin zâmbete largi, printre lacrimi și fulgi de zăpadă. Am ascultat radio, m-am plimbat pe diferite frecvente sau mai corect spus link-uri și mi-am amintit că anul trecut pe vremea asta eram fascinată de Hello Radio și am zâmbit recitind temerile mele de atunci. Incă nu m-a dezamagit și cred că nici nu o s-o facă. Sau îmi doresc asta!

E ziua ta campionule, mai e un pic până la meciul din martie când sper să tremur iar în noapte dar rezultatul să fie ca până acum. Baftă Bute!

Primăvara nu începe mâine, primăvara începe când îi zâmbim noi, când o chemăm în viața noastră, când vrem noi. La mine a venit de azi, în pași de dans, cu vise dragi și amintiri, cu piese calde și oameni frumoși ...

Zâmbete pentru tine:)

2011-02-28T13:47:00.009+02:00

Încep o perioadă pe care o vreau faină în viața mea, care vreau să îmi aducă fericire și câteva zâmbete în plus.

De azi mai mult ca până acum promeovez zâmbetele, zâmberele colorate, zâmbetele complice, cele discrete, zâmbetele calde, zâmbetul seducător, zâmbetele largi, zâmbetele timide sau îndrăznețe, nu îmi place zâmbetul fals și nici măcar cel trist, acel zâmbet frumos și sincer, zâmbetul de apărare sau cel triumfător, ador oamenii cu zâmbet natural, frumos, firesc, sincer; oamenii care știu să se bucure și să ofere clipe dragi celor din jur.

Când vorbesc de zâmbete alerg inevitabil cu gândul la campania Zâmbește e gratis.

Hai să zâmbim mai des, nu ne costă nimic, putem aduce printr-un zâmbet simplu o clipă fericită celor din jurul nostru, putem noi privi viata mai detașat, putem fi mai buni și mai fericiți E atât de frumos să vezi oamenii zâmbind, zâmbind pur și simplu.

Jurnal altfel ...

2011-02-28T11:16:00.004+02:00

Sunt rânduri scrise cu timp în urmă, miercuri seara târziu ...

Sunt în pat. Citesc!!! Pe fundal Chivu e titular la Inter contra Bayern-ului. I-au pix-ul și las literele să se înșiruie în neștire. Mama doarme. Eu încerc să nu plâng ... Știu că mâine pe vremea asta o să fiu deja singură. Un jurnal al meu denumit, Jurnal altfel se încheie pentru această perioadă. Mâine trezirea e la 6L - dar deja presimt că nu o să pot dormi. Și nici nu mai contează.

Mă simt legatăde ai mei într-un mod misterios și îmi sunt dragi, dar clipele astea stupide și tâmpite le urăsc cel mai mult. Dar nici nu știu ce urăsc cel mai mult. Clipele alea în care e momentul de ”la revedere” sunt mereu sfâșietoareși niciodată nu mi le amintesc.

Clipele ucigătoare pentru suflet sunt astea, de acum și de după. Nici măcar nu plâng că totul a fost așa scurt ci pentru că nu pot fi altfel.Mama și-ar dori să găsească acasă copilul ăla calm, liniștit, tăcut, și ...

Indiferent de cuvinte știu că mama e dezamăgită de tot și nu mai vreau să adaug nimic în plus acumL Asta sunt eu, nu o să mă schimb pentru că nu pot și nici nu vreau. Ascund latura mea emotivă și sensibilă de privirile curioase, în spatele unui comportament agitat si poate mai agresiv, mai altfel. Și încă îmi e bine așa. J

Ziua 7, ziua 8 și ceva în plus ...

2011-02-27T20:22:00.005+02:00

Ziua 7, ziua 8 și ceva în plusJ

Luni a fost o zi liniștită, început de săptămână fără prea mari evenimente, câteva cumpărături, schimb de numere de telefon și senzația de chef de nimic. Pe la 4 vorbesc cu Km și o întreb dacă nu mi-a văzut pisica disparută de dimineață și așa aflu că pisica mea stă speriată în cireșul vecinului. După alarma de gradul 0 pisica a rămas în copac. Era noapte și frig iar pisica nici nu mai reacționa la chemarea mea pentru că glasul câinelui o facea să tremure de frică...

Mă trezesc dimi dimi să văd ce face pisica; îmi zice mama că a mai coborât câțiva centimetri dar tot la înălțime e. După alaram 0 de dimineață avem pisica recuperată.

Plecăm la cumparături doar pentru a pleca de acasă, e liniștitor și frumos.

Miercuri mi-am luat în serios rolul, profit că plec singură de acasă și cumpar ... iar aparent doar tâmpeniiJ. Plec cu Km, aceeași poveste urâtă cu acei căței comunitari practic nevinovați dar care pe mine mă sperie îngrozitor, revin acasă, mai click-uiesc un pic pe net, apoi urmează o serie de viziteJ. Vizita zilei: la tataL

E prea târziu pentru a mai face invitații, așadar o lăsăm pe altădatăJ

Joi e somnoros și cam morăcănos, nu are chef de nimic și se plimbă alene printre ceva cumpărături, cu o cafea dulce și cam atât.

Vineri, nu e prea diferită de joi, e încă frig și viscolește. E vreme de stat în casă și asta fac până pe la 4 și cevaJ; revederi, întâlniri și evident gafe, că nu au mai fost de multJ, e totul bine până la final, doar că finalul e mult trecut de miezul nopții, aproapte de 3;

E deja 6 jumătate și clar că e sâmbătă. Mult prea multe, mult prea mult stres și agitație, emoție plăcută și senzații contradictoriiJ. Gata Nicos, te-am trecut și pe tine la categoria uitucilor (și nici măcar nu e de rău!!!)

Seara se sfârșește devreme, înainte de 10 dar cu o durere uriașă de cap și cu o încăpățânare și mai mare din partea mea pentru că am refuzat orice gând de a lua o pastilă măcar, dar dimineața pe la 6 și un pic adormită am cotrobăit după nurofenul salvator.

Vine Km, bem o cafea, mai trece timpul, vine seara, căștile în urechi după mult timp și program lejer. Mă cuibăresc lângă mama și când mă trezesc e luni dejaJ

Și trece luni într-un ritm amețitor, ador să o aud pe mama râzând, să văd cum se pierde în cuvinte și se fâstâcește, dar cel mai drag îmi e să o știu prin jur.

Nici nu îmi amintesc de alarma telefonului, deși mama îmi spune că am reacționat când am auzit-o; mă trezesc cu un sfert de ora mai târziu, dar e bine și așa! Mă joc prin zăpadă abia căzută, cunosc oameni noi și mă revăd cu oameni dragi. Gafe din partea mea, surprize din partea lor (Tnk Bo') și impresionată pentru mult timp de acum înainte (tot tu ești subiectul Bo').

Evident discuții inevitabile într-o zi relaxantă despre dragul meu Chivu, care nu se pot sfârși decât cu un zâmbet pe buze, urări de bine, sănătate și cam gata ...

O zi în care m-am amuzat cu Ninette de toate motivele posibile, și nu cred că mai contează subiectul principal.

Miercuri ieșim la o ultimă serie de cumpărături și poate și cea mai aiurea zi, sau cu siguranță cea mai aiurea. Ne pierdem printre telefoane și nervi, un pic de stres și multă agitație. S-a zis totul iar în același timp nimic. Au rămas atât de multe de zis dar nu mai contează nimic, oricum nici nu ar mai fi timp ... Și Inter pierde în finalul nopții și al meciului cu cei de la Bayern, iar noaptea infernală prin definiție își pierde și ultimul zâmbet care ar mai fi existat. Și adorm ...

Mă trezesc devreme, nu mai e timp pentru prea multe, poate doar câteva îmbrățișări și atât.

Lionel nici nu îmi dau seama dacă glumește sau nu, dar nu mai contează. În spatele durerii răspund cu indiferențe care dor însă, și o văd pe mama plecând ...

O strâng pe Veve în brațe dar nu pentru mult timp, sare și fuge; în lumea ei poate totul e la fel ca până acum, poate că încă nu realizează nimic, doar poate ...

Și adorm! Când mă trezesc e altfel ... Răsuflu adânc și zâmbesc. Zâmbesc trist. E aiurea când te atașezi de ceva, de o situație, de cineva. Dar nici indiferentă nu pot să rămân. Și atunci poate e mai bine să mă bucur măcar câteva zile, chiar dacă după, totul devine la fel ...

E trist ...

2011-02-20T17:18:00.001+02:00

Voiam să răspund unui comentariu trimis de Nicu (habar nu am dacă ne cunoaștem sau nuJ, dar a devenit de ceva timp activ, și vreau să îi mulțumesc ca și Anonim-ilor de alt felJ ) și mi-am dat seamă că am prea multe de spus într-un spațiu limitat, așadar am decis să scriu mai multJ

E trist că trăim momente în care nu prea mai știm să ne mai respectăm între noi, că uităm adesea să punem un strop de pasiune în ceea ce facem ... E trist că sunt puține lucrurile de care ne mai pasă și cu atât mai trist este că ne izbim de probleme pe care ne dorim să le rezolvăm și având nevoie și de ajutorul altora nu îl primim. Ne întrebăm ”de ce?” dar din ce în ce mai des retoric doar.

E trist că o pisică a stat în copac două nopți, pe timp de iarnă cu temperaturi de minus multe grade in termometru pentru că după apelul la 112, primești un numărul de la Pompieri să suni. L

E trist că Pompierii, te trimit la același 112 pentru că ei nu se implică în nici o intervenție fără ”fișa de eveniment”. Și iar suni, și iar te prezinși, și iar spui ce vrei, ca în final să fii redirecționat la aceiași Pompieri ... L

E trist că ți se zice ”că pisica se dă jos singură ... L”. În minte se naște concluzia că nu o să fii ajutat, mai faci câteva încercări disperate de convingere, dar rămâi total dezamăgit când după vreo 5 minute ți se zice că defapt pompierii nu au obligația să intervină în astfel de cazuri. Atunci te întrebi: ”De ce a durat atât de mult să ți se spună că nu sunt autorizați să facă așa ceva, în condițiile în care s-a știut din primul moment că e vorba de o pisică???” Iar o altă întrebare care apare după o căutare pe google ”pisici salvate de pompieri ”Cum de pompierii din Râmnicu Vâlcea, Alba, Vaslui ... se implică în astfel de activități???”

E trist că sunt din ce în ce mai puține lucrurile în care mai cred. Îmi dau seama din ce în ce mai mult ca viața reală nu e ca în cărți, că nimic nu e ceea ce pare, că tot ce am învățat nu mai contează, că traim într-o ”junglă” unde fiecare face din ce în ce mai mult doar ce vrea, că există respect din ce în ce mai puțin, că nu mai punem atât de multă pasiune în ce facem, că ne-am învățat doar să ”cerem” fără a ne întreba ce oferim în schimb, că am uitat să zâmbim, să oferim zâmbete celor din jur, că suntem stresați și tensionați, că suntem prea preocupați de griji ”fabricate” fără bază reală, că nu mai știm să fim noi; ne-am pierdut direcția, de multe ori nu mai știm ce vrem și ce ne dorim cu adevărat.

E trist că trăiesc într-o lume care poate nici nu mă vrea, care mă contestă pentru modul în care gândesc și ideile pentru care lupt, care nu vede scopul acțiunilor mele dar nici măcar nu e curioasă să le afle ... Dar îmi pasă, cred și lupt, și pierd luptând uneori, dar cred în continuare, și îmi pasă; J

Din an în an

2011-02-15T20:37:00.003+02:00

Așa cum și anul trecut scriam câteva cuvinte în ziua de 15 februarie, asta fac și acum, pentru că trebuie tras un semnal puternic de alarmă asupra copilului bolnav de cancer din întreaga lume. Trebuie împlicare și responsabilitate, trebuie compasiune și deteminare.

15 februarie 2010

E atât de trist că în lumea în care trăim copiii condamnați la o asemenea luptă nu pot beneficia măcar de tratamentul adecvat ...

Oamenii ...

2011-02-14T20:40:00.006+02:00

Oamenii ...

Privesc în jur la oamenii pe care îi cunosc, oameni care nu m-ar putea dezamăgi, oameni care ar putea dezamăgi prin definiție, oameni care îmi sunt dragi și oamnei pe care îi respect pentru ceea ce sunt. Vorbesc adesea fâstâcită despre ei pentru că într-un fel sau altul mă simt legată de toți ai mei, pentru că ... sunt ai mei! Sunt parte din viața mea.

Uneori privesc oamenii din jurul meu și îmi dau seama că nu îi recunosc. Defapt oamenii dezamăgesc și rănesc în același timp, poate din greșeală, poate fără intenție, poate din prostie. Sau poate cred eu asta. Poate doar îi înteleg eu greșit.

Poate că așa suntem noi oamenii în general: aruncăm în vânt cuvinte și jonglăm cu ele fără să ne pese cine sau când o să fie afectat de jocul nostru ...

Mă trezesc de multe ori cu numele meu jonglat în jocul murdar al unora; și poate că nici măcar nu m-ar afecta dacă nu ar fi jocul oamenilor în care eu cred, oameni dragi și frumoși, jocul oamenilor mei!

Iar atunci mă revolt, mă cert cu mine și mă cert în gând, cert clipe și momente, dar zâmbesc trist și mă întreb retoric: de ce?! L

Trei în unu.

2011-02-13T22:31:00.003+02:00

Ziua 5, ziau 6, ziua 7 sau trei în unuJ

Au fost zile frumoase dar pline de oboseală și stres, dificile dar importante.

Vineri - o dimineata matinală matinală, ore cu Intertrans, clipe nostalgice, u pic de agitație dar senzații de bine. Un Iași mult prea rece care se îmbină perfect cu starea mea. Întâlnirea cu Ank, iar mult prea scurtă, câteva peripeții și restanța așteptată.

O ora mult prea scurtă de relaxare prin Iași, cu vise adunate pe un Stefan cel Mare atât de cunoscut și drag.

Un microbuz apărut de nicăieri îmi poartă visele spre ținutul meu drag, spre acasă. Mama a rămas pentru vreo 9 ore singură acasă după muult timp iar asta m-a cam indispusL

Mănânc ceva pe fugă, îmi fac bagajul și iar la drum. Întâlniri programate, așteptate. Deși nu e acasă la mine, mă simt acasă. Sunt într-o lume altfel, mai mult adormită decît trează, visez colorat într-o noapte rece.

Și adorm fără a ști când. E sâmbătă când mă trezesc.

E o vreme mohorâtă, mergem spre biserica în a cărui cimitir îi voi găsi mereu pe bunici. Bunicii nu trăiesc veșnic așa cum credeam eu, și e atât de durerosL

După slujba puțin diferită de ce eram eu obișnuită, ieșim pe un viscol sfâșietor la mormântul bunicilor. Și mă plimb prin cimitirul mic uitând pentru câteva clipe de tot ce se petrece în jurul meu.

O ora de liniște, o cafea dublă urmată de întâlniri onorate din politețe. Rezist, E dificil, dar zâmbesc. Uneori e necesar să zâmbesc.

Urmăresc vreo 20 de minute cum soarele merge agale la somn și cum ziua lasă loc nopții, iar intre timp ajung acasă. E frig. Happy latră răgușită, pisi intră înaintea mea în casăJ.

Sunt acasă. E cel mai cald sentiment, cel mai pufos.

Și seara dansează încet, noaptea alunecă lin iar somnul dulce mă trezește într-o altă dimensiune. E duminică.

Fără planuri, fără griji. Dimineața trece în zbor, soarele zâmbește stângaci și amiaza organizează întalniri, iar. Iar plecăm, iar ne salutam cu oameni faini, iar vorbim, iar schimbăm impresii și păreri.

Și iar ajung acasă. Cu promisiunea că până mâine nu mai plecJ

Zâmbetul compensator:)

2011-02-10T17:49:00.001+02:00

Ziua 4

O trezire groaznică, mult prea matinală dar se mai întâmplă uneori. A fost o zi rece, am tremurat într-o dimineață somnoroasă iar frigul care mi-a intrat în tot corpul mi-a fost ”prieten” până mult după prânz.

Ziua însă a decurs liniștit. Un pic de tensiune cu Ninette, dar ..., după care lucrurile au intrat într-un mod normal a lor. Ceva întâlniri onorate, căteva vizite primite dar așteptate, o durere enervantă de măsea, dar toate trec. Acum mă pregătesc să citesc puțin pentru examenul - restanță de mâine fără prea multe perspective de a reuși să rețin și cevaJ.

Azi am primit iar în dar o floare de ghiveci iar zâmbetul meu larg cred că a compensat lipsa cuvintelorJ

Pe scurt, azi a fost iar ziua mea, luna mea și așa cum mai ziceam o să fie anul meuJ.

M-am enervat mult ...

2011-02-09T21:01:00.001+02:00

Ziua 3

Oboseală, nervi, stres dar mă bucur de o seară târzie liniștită.

Azi pereții din jur să-au schimbat culoarea, mă bucur că nu și formaJ

A fost ciudat pentru că m-am enervat mult și am ”țipat” pe măsură dar fără prea mare rezultatJ

Seara a fost un pic tensionată, nu am în fiecare zi întâlniri semiaranjate și e firesc să fie altfel. Totul a decurs mai simplu decât m-am așteptat pentru că marele meu misterios s-a ”ascuns” în spatele Linicăi (așa cum am facut și eu!!!) și totul a decurs ambiguuJ

Mă așteaptă o noapte scurtă dar sper că relaxantă, e tot ce îmi doresc în această clipă. Și o Negrutza nu atât de miorlăitoare pe cât se preconizează că o să fieJ

În urma unui click ...

2011-02-08T21:27:00.001+02:00

Ziua 2

Am avut o noapte liniștită, m-am relaxat bine de tot, chiar dacă orele au fost puțineJ

Am început ziua somnoroasă, câteva minute de leneveala m-au bine dispus chiar mai mult decât aș fi crezut. Un mic dejun lejer –o cafea prea dulceJ iar apoi program normal.

După masa de prânz am încercat să citesc puțin pentru restanța de peste vreo câteva ore, dar evident fără nici un succes. Am găsit mai important blog-ul și gândul spre Alina și Marian; dintr-o ”mică” neatenție am reușit să îmi fac blog-ul prafJ în urma unui clickL. Exact asta îmi lipsea. Am încercat fără prea mult succes să îmi repar eroarea dar nu am reușit decât să salvez aparențele (în perioada asta chiar nu am timp să mă joc pe blogJ)

În concluzie a fost o zi aparent liniștită, care însă m-a obosit destul de mult, dar am timp să îmi intru în ritmJ

A fost cald, a fost o zi frumoasă de primăvară, am lăsat razele de soare să mă mângâie iar vântul să alerge prin părul emu, în timp ce eu mă bucuram de clipele mele liniștiteJ

2 ani ...

2011-02-08T16:08:00.005+02:00

Și dacă nu ar fi venit total întâmplător vorba despre Alina aș fi trăit diferit ziua de azi. Un sentiment ciudat m-a cuprins și un fior rece s-a plimbat preț de câteva clipe prin tot corpul meu. Mi-am amintit de Alina și Marian într-un mod misterios, cu Alina mi-au revenit în minte imagini dintr-o copilărie mult prea îndepărtată, cu Marian dintr-un trecut atât de recentL.

Și s-au scurs deja doi ani de zile. Mă întreb retoric, când??!L

Iar mă gândesc cu tristețe că figuri din copilăria mea dispar atât de rapid și neașteptat, oameni pe care iî știu doar din relatările altora se duc prea repede, sau oamani simpli, cunoscuți în diferite imprejurări nu mai sunt. E un pic trist și cam pesimist acest scenariu real, e debusolant și uneori mult prea dureros. Știu că viața e doar un drum spre moarte, dar parcă în ultima vreme mult prea mulți oameni au plecat spre o lume pe care vreau să o cred mai bună și mai frumoasă, mai plină de recunoștință și unde există mai mult respect!!!

Ritm nou ...

2011-02-07T20:05:00.003+02:00

Aseară am început un nou program, unul diferit, altfel. Știu că nu o să fie ușor dar mă gândesc că vreo trei săptămâni o să rezist. Nu știu la ce să mă aștept și nici nu știu dacă vreau...

Diminețile vor fi mult prea matinale (pentru o somnorici care se trezeste pe la 10 în general!!!) iar nopțile se vor sfârși mult prea devreme în comparație cu ceea ce sunt eu obișnuită. Măcar pentru următoare perioadă o să am un program bine stabilit ...iar asta chiar mă încântă.

După prima zi mă simt deja expuzată și fără prea multă forță. Azi m-am mișcat mult, dar fără prea mare folos, am încercat doar să intru intr-un ritm pe care nu prea îl cunoscJ dar o să mă obișnuiesc cu el, sunt convinsă.

Zâmdesc stângaci, sunt puțin confuză, dar îmi e bine, tare bine acumJ

O să dorm bine noaptea asta, o să mă trezesc iar devreme și în scurt timp îmi intru în ritmJ.

Un ritm nou, pentru trei săptămâni doarJ ...

Vine furtunos și fuge cu pași repezi

2011-02-07T16:26:00.005+02:00

Zile și nopți încet încet aleargă, februarie vine furtunos și fuge cu pași repezi, totul e diferit, altfel. Sunt clipe unice și ciudate, frumoase și debusolante. Încerc să surprind în cuvinte sentimente și trăiri, situații și prea multe evenimente.

Îmi place februarie pentru norii pufoși, pentru gândurile pline de emoție a celor dragi, pentru soarele călduț și vântul rece, pentru diminețile cu leneveală maximă sfârșite la amiază și nopțile prea scurte incheiate prin jurul orei 2J.

Îmi place senzația de autodepășire și gândul victorios. Îmi place ploaia de lacrimi care inundă doar sufletul, îmi plac zâmbetele misterioase și gafele memorabile.

Sunt zile în care sunt în centrul atenției (și încă nu știu dacă îmi place sau nu!!!), zile în care lumea îmi aparține mie și zilele în care pot visa. Îmi place și când mă trezesc brusc la realitate pentru câteva clipe ca apoi să revin în lumea viselor mele pufoase și atât de colorate ...

... e mult prea frustrant.

2011-01-31T21:52:00.003+02:00

Sunt situații în care rămân fără cuvinte, sau mult prea puține. Nu știu ce să zic și nu știu dacă îmi doresc să spun ceva.

Rămân tăcută în timp ce două lacrimi se joacă inconștiente pe fața mult prea tristă.

Zâmbetul fabricat nu ajută la nimic, cu atât mai dureros e sentimentul că persoana pentru care am încercat acel zâmbet e departe, mult prea departe. Nu pot să fac nimic, mă lupți cu o durere surdă, care ucide suflete, dar formează caractere. Oamenii se schimbă în timp, dar parcă prea mult și prea neașteptat. Îmi iubesc familia mai mult ca orice, dar din păcate le-o spun atât de rar... Sunt ai mei și îmi sunt tare dragi. Îi am doar pe ei, ei sunt comoara mea și datorită lor zâmbesc. Fericirea mea e să îi știu fericiți pe ei, e cel mai drag sentiment.

Când intervine prostia, e debusolant și trist. E dezamăgitor, dar e real. Azi Ninette a fost tristă. Și indirect a fost poate și vina mea... Faptul că familia mea a fost rănită, din exterior poate fără intenție, e greu de acceptat. Și puțin probabil că voi uita ușor, în timp - probabil totul o să se reducă la o amintire, dar în seara asta ... e mult prea frustrant.

Nu îmi plac amenințările, și nici avertizările și cu atât mai puțin datele limită impuse atât de sec (ori/ori!!!). Prefer unul din ”ori” inevitabil, m-am obișnuit cu criticile nefondate, cu acele comentarii acide dar fară nici o bază reală, m-am obișnuit cu rudele mele și tot ce înseamnă asta. Dar cu fiecare comentariu răutăcios și situatie ciudată, mă simt mai legată de ai mei, nimic nu mă poate face să îmi iubesc mai puțin familia, din contra, e ceva acolo care mă îmi dă putere și mă face să fiu mândră de ei.

Oamenii schimbă destine ...

2011-01-29T22:52:00.004+02:00

Am avut o zi altfel, am întâlnit oameni frumoși, chiar dacă am fost singură printre privirea curioasă sau indiferentă a celor din jur.

M-am întrebat ceva timp ce caut eu acolo, dar am găsit răspunsul vreo două ore mai târziu, când zâmbind am luat fâstâcită o gură din vinul fiert cu scorțișoară și m-am salutat formal cu omul datorită căruia eram acolo. Au fost clipe frumoase, la început cu o ușoară senzăție de tensiune, apoi treptat treptat s-a instalat liniștea.

Vreau să cred că în viață totul se întâmplă la momentul potrivit, și nu atunci când ne dorim noi. Oamenii schimbă destine, priviri dragi atrag simpatie, cuvinte simple dau încredere, situații modelează caractere. Și în aceste clipe încep să visez, să fac planuri și să cred mai mult ca până acum că nimic nu e întâmplător ...

Timișoara are spirit ecologic:)

2011-01-25T23:22:00.009+02:00

A fost cam dificil să mă decid asupra orașului pentru care să votez în cadrul campaniei organizată de Umbrela Verde, Capitala Verde a Romaniei. Sunt trei orașe care mi-au atras atenția: Cluj, Brasov și Timisoara. Am stat, am analizat și am decis: (deși mi-a fost greu, pentru că aș fi preferat să am o lista mai mare de unde să aleg) votul meu merge spre Timișoara.

O să surprind poate, pentru că voi zice că aleg un oraș unde nu am ajuns până acum. Recunosc e o alegere un pic sentimentală pentru că de Timișoara se leagă momente frumoase ale vieții mele:

cândva voiam să fac faculatea în Timișoara, dar nu a fost să fie;
pentru că Ștefan Kovacs este timișorean;
într-un meci contra Timișoarei, Rică Neaga a maract 3 goluri (ce amintiri frumoase!!!);
pentru că un grup de tineri timișoreni în 1989 au început să cânte ”Deșteaptă-te romane!”
este un oraș plin de istorie, cu arhitectură variată, monumente și cladiri istorice;
pentru că Timișoara ne-a dat o mulțime de oameni dragi: Mircea Baniciu, Nicu Covaci, Iolanda Balaș, Ana Blandiana ... ;
mi se pare că oamenii de acolo gândesc un pic mai diferit, mai libertin, mai aproapte de ce vreau eu ...
văzută din poze Timișoara e atât de frumoasă!
pentru că Timișoara e supranumită „oraș al parcurilor și al trandafirilor” sau ”Mica Vienă”;

Știu că Timișoara are spirit ecologic și merită acest titlu de ”Capitala Verde a Romaniei!” pentru că e un oraș frumos și primitor, iar oamenii de acolo cred că ar ști să profite de această recunoaștere.

O zi simplă!

2011-01-18T20:53:00.004+02:00

18 ianuarie, o zi simplă, o zi caldă parcă de primăvară, puțin obositoare dar plăcută. În treacăt pe la știrile din sport, aud că azi ar fi fost ziua lui Guardiola. Semn de exclamație! Am scris data de azi atât de des dar nici prin gând nu mi-a trecut să îmi amintesc zâmbetul colorat de demult.

Când mă pierdeam prin vise și fulgi de zăpadă, prin râs și inocență îmi aminteam fără prea multă greutate, mereu de ziua lui Bogdan Lobonț. Azi am făcut-o cu un pic de întârziere dar m-au răvăsit aceleași gânduri colorate, aceleași speranțe și același optimism ...

Oamenii dragi știu că de numele lui Lobonț se leagă câteva amintiri frumoase din viață, cîteva clipe dragi și momente care nu pot fi uitate. Și dacă îl mai adaug aici și pe Alex Rusu amintirile sunt garantate!

Povestea unui îngeraș!

2011-01-11T16:26:00.007+02:00

Răzvan e un copil care are nevoie de ajutor, urgent de o intervenție chirurgicală, implant de valvă pulmonara.

Cazul lui m-a impresionat, am citit pe Imparte.ro despre destinl trist al unui îngeraș. Să vorbesc despre un copil de 2 ani și 8 luni care se luptă pentru viață, care în martie este programat în Germania pentru operație dar ... familia nu îl poate susține financiar, mi se pare trist și dificil. E greu, dar am făcut-o pentru că nu pot să nu fiu marcată de ”povestea lui Răzvanel”.

Am speranța că Doamne Doamne o să aibă grijă de unul din îngerașii săi preferați, că până în martie familia o să facă rost de banii necesari pentru operație, iar știrile pozitive ne vor aduce zâmbete.

Doar atât!

2011-01-10T20:25:00.001+02:00

Curajul este arta de a fi singurul care stie că e speriat de moarte. - James Harold Wilson

Cuvinte puține

2011-01-09T22:14:00.003+02:00

Și dacă astăzi tot e ziua lui Cristi Minculescu, cred că este indicată o melodie marca IRIS. Cuvinte puține pentru că e momentul ca muzica să ”vorbească”

Oamenii mei dragi ...

2011-01-09T19:49:00.004+02:00

E o melodie care tot timpul mă face să mă gândesc la familia mea, la oamenii mei dragi, la cei care sunt parte din mine. E emoționant și profund, calm și sensibil, acest sentiment nu poate fi definit.

Rebelul ...

2011-01-08T20:18:00.002+02:00

Când mă gândesc că are doar 32 de ani, împliniți astăzi, mă pierd un pic prin amintiri și îmi dau seama că numele lui Adrian Mutu se leagă de multe evenimente cunoscute mie. Viața lui fotbalistică imbinată perfect cu cea personală, ambele la fel de tumultoase și răsunătoare mă fac să îl percep pe Adi ca un copil rebel, isteric dar imposibil să nu îl iubesc. E copilul fotbalului nostru pe care la fiecare scandal iscat suntem gata să îl contestăm, să găsim doar negativele din viața lui, dar tot Adi e cel care ne ”obligă” să îl iubim la fiecare performanță, la fiecare reușită a sa. Iar eu sunt unul din oamenii care mă incăpățânez să cred încă în Mutu și sper că o să vină momentul în care o să zâmbesc fericită la gândul că am pariat pe Adi ca pe o carte câștigătoare ...

Cu pași grăbiți ...

2011-01-05T15:18:00.004+02:00

2011 e un an tare grăbit, a venit atât de rapid și zilele lui trec într-un ritm amețitor. Nici nu m-am trezit bine și deja e ziua cinci. Vă urez tuturor celor care treceți pe aici, (Anilei mi-a luat-o înainte cu ”La mulți ani!” - ul care ar fi trebuit să vină din partea mea mai întai) să aveti un an superb, plin de realizăroi și multe împliniri, cu o mulțime de vise și dorințe transformate în realitate și să aveți multă liniște în suflet, oameni dragi alături și cât mai multe clipe magice transformate în clipe de basm. Acum, nu ne rămâne decât să trăim fiecare clipă (sau secundă, cum zicea un amic de al meu) a anului 2011, să extragem ce e mai frumos, să ne bucurăm cât mai des și să zâmbim cât mai mult.